Home / Editorial / Ultimul rege

Ultimul rege

Acest articol ar fi putut fi scris cu ani în urmă și pus în așteptare. Sau ar fi putut fi scris cu luni ori măcar cu săptămâni în urmă. Un jurnalist exemplar, echidistant și rece așa ar fi făcut. Dar și-ar fi ucis, singur, speranța.

Știam toți că Majestatea Sa face ultimii pași spre capătul unui drum plin de obstacole și încercări, dar, în egoismul nostru, am fi împins acest drum spre un orizont nedefinit și intangibil, sperând că undeva, nu foarte departe în timp, drumul regalității românești se va intersecta din nou cu cel al destinului democratic al României.

De astăzi, de la ora 13, ne este clar că nu așa ne-a fost dat. Până astăzi, la ora 13, am mai avut un motiv să visăm, iar acel motiv a fost însuși Regele. Ultimul rege al României. De astăzi, de la ora 13, monarhia română a intrat în istorie.

Adio, Sire. Moștenim de la Măria Ta demnitate, curaj și eleganță. Dacă n-am fi lacomi și proști, mai mult nici n-ar trebui să ne dorim.
Adio, Sire.

(1028 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Daca, vreodata, in cea mai nebuna halucinatie a mea, m-asi fi putut inchipui sa ma intorc in Romania, ar fi fost doar pentru a primi onoarea de cetatean in Regatul regelui Mihai, Dumnezeu sa-l odihneasca in pacea Lui eterna…Regele meu a murit! … pacat de biata voastra tara…

  2. Plus c-a trecut la cele veșnice aproape de Sf. Nicolae, nu de Sf. Radu de la Turnațibăiețiturnați.

  3. Vă mulțumesc pentru acest text scris din inimă. Poate că de aceea e și mai scurt decît majoritatea textelor dumneavoastră.
    Legat de moștenirea despre care vorbiți, aici e o problemă: nu o putem moșteni cîtă vreme suntem lacomi și proști. Problema e că trebuie să fim deja demni, curajoși și eleganți (în sensul nobleții, nu al gunoaielor care se imbraca luxos) pentru a putea asuma această moștenire. Treabă destul de complicată, avînd în vedere că Regele nu a putut transmite moștenirea despre care vorbiți nici măcar copiilor săi.

  4. Ma baieti, asta este.
    Acum ne gandim si regretam ca n-am facut mai mult.
    E ca mosu ala care regreta ca n-a pus mana pe o gagica din tineretea lui. Dupa 70 de ani, se intalneste cu ea si aceasta ii zice ca l-a iubit. El acum nu mai poate, dar intrebarea e atunci ar fi putut?
    Asa si cu regele Mihai, am fi putut noi sa-l avem rege pe rege, cand dupa 89 l-am avut presedinte pe iliescu, aproape pe vadim si nu in ultimul rand pe basescu. Pai ce sa compari cu ce? Da, poate am fi vrut, dar am fi putut?
    Stau si ma gandesc la toate gurile publice din prezent, la toti nemernicii care se considera ziaristi, la politicieni, la asa zisii civili din piete, ca sunt ai nostri.
    Noi pe astia ii meritam, pe pensionaru ala care-l bate pe celalalt pensionar, pe iohanis, pe basescu, pe palada, pe gotiu, pe tenebrosu de ctp, pe macovei, pe manolescu s.a.
    Trebuie sa primim vibratiile malefice de la ei cu calmul inteleptului. Sunt ai nostri, facem parte din ei.
    Cum sa te identifici cu regele mihai? Are el ceva in comun cu tine, cu mine? Un scuipat, o injuratura, o palma peste obrazul unui copil, o piedica unei batrane sau o ciupitura de fundul unei tinere, un indemn la marginalizarea unei categorii sociale defavorizate.
    Fiecare din noi ne putem identifica macar cu una din chestiile astea.

  5. Domnule Ion, chapeau!
    Domnule Jurnalist, imi vine sa pling, dar nu pot, pentru ca Domnul Ion are dreptate: n-am fi putut!

  6. Bun, sa zicem ca, din varii motive, n-am fi putut reinstaura Monarhia dupa Revolutie, nu am fost lasati sau nu am stiut cum. Dar dupa 27 de ani de atunci, ce demon ne-a impins sa-i propulsam la putere pe aceeasi comunisti de atunci, mutanti ai PCR-ului sub numele de PSD? Cine i-a pus unde sunt acum? Martienii? Eschimosii? Papuasii? Nu, noi i-am pus cu masochismul nostru iremediabil, cu lipsa noastra de cultura politica, cu disperarea noastra de a crede in toate promisiunile aberante, cu lehamitea noastra de a merge la vot, cu refuzul nostru categoric de a invata din experientele trecutului, cu saracia noastra din care nu putem iesi si care ne aduna pe la cozi la fasolea cu ciolan a saracului sau la sticla de ulei gratuita cu care suntem mituiti in campaniile electorale.
    Nu exista adevar mai mare ca acesta: fiecare popor are conducatorii pe care si-i merita!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.