Home / Editorial / Arta hoției, manual european

Arta hoției, manual european

Cînd se răstește la statele înapoiate, Uniunea Europeană o face cu stil. Dosul de palmă pare discurs civilizator, iar stelele verzi se revendică de la steagul comunitar. Lecția inegalității, care măsoară distanța dintre avansați și primitivi, arată, de fapt, valoarea democrației la cursul oficial.

Jean-Claude Juncker, șeful Comisiei Europene, e un birocrat vesel, inteligent, cultivat și charismatic. Pupăturile și palmele lui, răspîndite pe fruntea și obrazul liderilor europeni, sînt la fel de cunoscute ca sesiunile de șpriț pe care le prezidează. E un om relaxat, muiat, parcă, întotdeauna, într-un păhărel de Saint-Émilion. Lumea îl place, fiindcă deține știința europeană a refuzului și a propunerii, stăpînește zîmbetul și vorbirea aforistică, știe să se tragă de șireturi cu cine trebuie și dirijează convenabil corul a cărui linie melodică e compusă la Berlin.

Juncker a venit la București ca să-și depună pupătura pe creștetul întregii Românii, care și-a înclinat înțelegătoare capul, acum, că a aflat viteza de deplasare a statelor din Est. Toate căpeteniile indigene s-au așternut la picioarele lui Juncker, așa cum s-au așternut la picioarele lui Barroso în 2012, cînd Comisia ne-a transmis că degeaba se votează la București dacă voturile se numără la Bruxelles.

Din vocea histrionică a lui Juncker a răzbătut, ca de obicei, dojana europeană care ne face pe noi, sălbaticii, atît de agitați. Justiția, corupția, furtul au ieșit iar la iveală, aliniate în vitrina MCV. O țară întreagă privește neputincioasă în pămînt, apăsată de păcatele ei definitive.

Da, UE l-a trimis pe Juncker într-o misiune de îmbunat periferia. Dar cine e Juncker? E fostul premier al Marelui Ducat al Luxembrugului, a doua putere europeană continentală în evitarea taxelor, după Elveția. În toți cei 18 ani cît a fost premier, Juncker a fost și ministru de Finanțe și șef al Trezoreriei. Mai mult, dezvăluiri recente ale presei britanice, bazate pe cablogramele Luxleaks, arată că Juncker a respins, între 1998 și 2013, toate încercările UE de a aduce la ordine paradisurile fiscale.

În inima Europei, fiind fondator al UE și găzduind pe teritoriul său instituții europene grele, între care Curtea Europeană de Justiție, Luxemburgul condus de Juncker a funcționat ca rai evazionist. Impozitul de sub 1%, secretul bancar, procedurile pentru companii-paravan, serviciile de relocalizare a capitalurilor ascunse și de gestiune a averilor negre au adus în Luxemburg banii căutați de fiscurile întregii planete. McDonald’s, Fiat, Amazon, Skype și alte mii de evazioniști globali (între care e posibil să fie crima organizată, oligarhii, terorismul și dictaturile) și-au furat statele-mamă și au îmbogățit micul mare ducat.

Pe Jean-Claude Juncker, politician de lux, maturat în șampanie și înnobilat de frauda pe picior mare, european, metropola l-a trimis să ne mustre. Nu sîntem în regulă cu Justiția și ne bîlbîim la anticorupție. Furăm, cum s-ar spune, prostește: puțin și la vedere.

(324 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Acum am inteles! Sa deschidem fotografii la Bruxelles?

  2. În sfârșit,cineva le zice pe șleau!

  3. N-a inventat Junker Ducatul Luxemburgului asa cum e el astazi, ci doar a respectat fisa postului.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.