Home / Scriitori / Foaie verde, revelion

Foaie verde, revelion

Zoom

De la o anumită vîrstă, revelioanele devin tot mai plicticoase, mai nesuferite și mai lipsite de sens, prilejuri numai bune pentru un somn sănătos,
deși neliniștit – iar de a doua zi, de Sfîntu’ Vasile, prilejuri de întrebări existențiale. Cum, a mai trecut un an? Aoleu, ce anume mai rău se va întîmpla și acum? Aoleu, îmbătrînesc… Sau mi se pare?

Dacă e să o luăm la bani mărunți, pînă la cincizeci de ani nu îmbătrînești, doar te transformi. Iar entuziasmul specific vîrstei te ia de cap, ți-l răsucește și pleci din nou la drum, plin de încredere, chiar dacă după 365 ori 366 de zile ajungi tot în punctul de unde ai plecat. Înțelepciunea vine cu vîrsta a treia și, vă asigur, doare.

Dar nu despre durere o să vorbim, ci despre perioada de grație, aia șturlubatică, pe cînd puteai să atingi viitorul luminos cu mîna. Adică Revelionul 2007. Sus, La Motoare. În așteptarea focurilor de artificii care urmau să ilumineze intrarea României în Uniunea Europeană. Într-un vacarm odihnitor și reconfortant. Se învîrteau chelnerii cu platouașele, de credeai că atunci le-au scos din puț. Eram sus, pe cupolă, la etajul patru, în mijlocul distracției, printre fotografiile scriitorilor români (mi-aduc aminte de Nora Iuga, pozată cum îi plăcea ei, într-o poziție mirată), iar băutura curgea în valuri, fumul îl puteai tăia cu cuțitul și degeaba îți înfundai urechile, că gălăgia intra pe nas, gît și oasele capului. Dar ce contează? Pe vremea aia, de care vorbesc, era la modă o vorbă bună, verde, românească: „Nu mă dau jos din pat pentru mai puțin de 10.000 de euro“. Culmea e că înțelegeam. Ce atîta bătaie de cap. Disk-jockey-ul învîrtea platanele (vorba vine, pentru că, încă de pe atunci, stocarea muzicii era la ordinea zilei), lumea dansa, iar Sandi Săndulescu umbla ca un găzdoi, cu păhăruțul în mînă, ciocnind cu toți, cunoscîndu-i pe toți. Pe atunci, 24-FUN era cea mai tare revistă de clubbing, iar eu scriam săptămînal în ea. Hai să nu-mi amintesc de asta, ca să nu plîng pe ruinele unei vechi colaborări.

Ei, și la 12 noaptea se pornesc artificiile. Cred că juma’ de oră au urcat în beznă și au luminat o lume mai bună. Eram pe terasă cu amicii mei Fabrice și Alain, comentînd.

– Gata, de azi sînteți cetățeni europeni. Și dă-i și ciocnește, și hai cu îmbrățișările, și vivat, și ce bine o să fie. Cine s-ar fi îndoit? Nu se mai putea întîmpla nimic rău.

Spre patru dimineața (sau să fi fost cinci, mi-e deja neclar), coboram cu celebrul lift al celebrei împletitoare de macrameuri, cînd, pe nepusă masă, Sandi, haț, mă mușcă de piept.

– Bă, ai înnebunit?

Sandi a rînjit nițel, și-a pus tîmpla pe oglinda liftului și a adormit.

(358 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Deci de la tine ni se trage!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.