Home / Ancheta / Fraierii lui Tudose

Fraierii lui Tudose

Zoom

Externalizarea profiturilor de către companiile multinaționale care acționează și în România este o problemă care preocupă, de multă vreme, politicienii dornici de venituri la stat. De fapt, înainte de a fi preocuparea politicienilor, a fost preocuparea câtorva voci din societatea civilă și din presă, care au ridicat problema în mod repetat. Căci discuția, departe de a fi una inventată la noi în țară, este una despre moralitatea afacerilor și despre modul în care se poate face ca banii produși într-o anumită țară să fie impozitați tot în țara respectivă, în folosul comunității locale.

Discuția se poartă aprins la nivel european de mulți ani, se aduc mereu, pe masă, argumente și contraargumente, companii imense, precum Apple, amenință uneori cu retragerea din țările UE, atunci când sunt prinse că au practicat evaziune mascată în valoare de zeci de miliarde de euro.

Moda companiilor offshore a apus ușor după criza din 2008, iar acest tip de externalizare a profitului nu mai e considerat acceptabil. Dar au apărut noi și noi metode prin care banii pleacă de acolo unde sunt produși fără a lăsa prea mult din ceea ce ar merita, conform legilor locale, statul.

Mihai Tudose are renume

de umorist. Cel puțin așa îl descriu mulți dintre cei care-i sar în apărare, încercând să ne convingă că pliurile alea de pe față de la râs vin, nu de la altceva. Ca umorist, Mihai Tudose a încercat zilele astea să trateze problema presupusei externalizări a profiturilor băncilor în cheie comică. Nu i-a ieșit decât o amenințare care stârnește, mai degrabă, teama de asemenea guvernanți iresponsabili: “Eu vă spun foarte sincer și-mi asum, o să ajungem până a la ieși public și a spune: dom’le, băncile astea nu au profit, de un an, de doi, de trei, de patru, nu știu dacă este foarte «safe» să vă țineți economiile acolo. (…) Iertați-mă, e o bancă, dacă ea nu are profit, e pe pierdere, păi nu riscă să intre în faliment?”.

Atunci când NN și-a informat

deponenții asupra unor zvonuri care priveau “naționalizarea” pilonului II de pensii private, a fost nasol. Dacă am fi avut o economie construită în jurul bursei și al cotațiilor bursiere, vehicularea unor astfel de zvonuri de către una dintre cele mai mari companii de asigurări ar fi dus la prăbușirea bursei. N-avem o astfel de economie, dar declarațiile respective oricum au fost taxate dur, cu o amendă record și cu anularea licenței șefei de la NN.

După care a venit un nou ministru de Finanțe care a vorbit el însuși despre o posibilă desființare a pilonului II de pensii private. Sigur, nici asta nu s-a întâmplat, pentru că era o prostie nefundamentată și piața l-a pocnit brusc peste boticul de finanțist necopt. Dar nu s-a mai dat nici o amendă, nu s-a mai retras nici o licență, deși consecințele ipotetice erau aceleași.

Acum, amuzantul Tudose

vine și ne spune, nici măcar voalat, că va arunca în aer piața bancară, anunțându-i, poate, la un moment dat pe clienții băncilor că banii lor nu sunt în siguranță, fiindcă băncile nu fac profit.

Să înțelegem bine: nici Tudose și nici nimeni altcineva nu poate pune degetul pe modul în care băncile își externalizează profitul. Pentru că nu există o anchetă oficială solidă în acest domeniu. Se poate bănui că o fac, există mecanisme descrise în presă, dar un premier în funcție nu poate face, de la înălțimea funcției sale, acuzații atât de hazardate fără ca economia să sufere.

În momentul în care un premier al unei țări, fie ea și România, le spune cetățenilor că băncile sunt falimentare, pentru că nu au profit, deci e mai bine să-și retragă banii din băncile cu pricina, pur și simplu împinge țara în perioada marilor falimente bancare.

Iar istoria recentă ne-a dovedit că

atunci când se prăbușesc băncile, cei care plătesc sunt, de fapt, contribuabilii.

În 2015, depozitele bancare cu o valoare de până în 100.000 de euro, valoare a cărei recuperare statul român o garantează, ajunseseră la un total de 131 de miliarde de lei. Adică 29 de miliarde de euro. În cazul în care mâine s-ar prăbuși, brusc, toate cele 36 de bănci active din România (și cele 18 cu profit, și cele 18 fără profit), statul ar trebui să dea cetățenilor cu depozite de până în 100.000 de euro mai mult de 29.000.000.000 de euro. De unde? Are Tudose un cont personal secret din care, numai de dragul de a face dreptate și impozitare, poate plăti 29 de miliarde de euro? N-are, cu siguranță. Și-atunci, cum își permite să riște pornirea unei avalanșe care să ducă la căderea fie și unei singure bănci?

Își permite,

pentru că, de fapt, nu gândește mai departe de o haiduceală pe termen scurt.

Ieșirile alea de vechil furios din ședințele de guvern sunt grăitoare. Omul așa știe să vorbească: deschizând gura cu mult înainte de a pune circumvoluțiunile la treabă.

Din fericire, inerția sistemică a economiei românești este atât de mare, încât reacțiile la declarații tembele sunt extrem de întârziate. Dar asta nu înseamnă că va mai merge așa la nesfârșit.

În fine, ca o ultimă observație, Tudose este încă una din nenumăratele dovezi adunate în ultimii 27 de ani că ofițerii serviciilor secrete nu sunt nici pe departe atât de inteligenți precum îi zugrăvesc serviciile de PR ale instituțiilor.

 

(926 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Bine scris!!! Din fericire (sau nefericire – dupa caz la caz) romanii aleg intotdeauna pe cei mai cretini analfabeti reprezentati ca sa-i conduca, asa ca nu vor asculta ineptiile acestui neandertaler. De-asta si din cauza vitezei de reactie la schimbarile economice a poporului roman nu se va intampla nimic…
    🙂

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.