Home / Film / Furi, nu furi, vremea pensiei trece

Furi, nu furi, vremea pensiei trece

Zoom

Joe (Michael Caine), Willy (Morgan Freeman) și Al (Alan Arkin) sînt trei proletari pe care globalizarea și economia scăpată din chingile reglementărilor i-au lăsat fără pensie. Nu muritori de foame, pentru că statul are ajutoare sociale, dar boschetari aproape sigur, pentru că puținii bani nu acoperă nici pe departe ipoteca cerută de bancă.

În definitiv, e genul de acțiune capitalistă care nu implică nici un risc. Ce vor face trei moșuleți care abia se tîrîie pînă la masa de șah din parc? Vor porni o revoluție? Vor face petiții pe net? Vor da în cap pe stradă? Vor sparge o bancă?

Stai puțin. Asta cu banca pare genul de idee foarte bună. Dacă nu sînt prinși, se asigură pe tot restul vieții. Și dacă sînt prinși? Atunci iau condamnare pe viață, ceea ce, la vîrsta lor, sună aproape ridicol.

Finii cunoscători se vor grăbi să strîmbe din nas de la început, grăbiți să precizeze că “e un remake după un film din ’79, un an foarte bun”. Da, e un remake. După un film destul de necunoscut, deci strîmbătura pierde semnificativ din greutate. În cel mai bun caz, va îndrepta turma de privitori și spre original, după vizionare. În cel mai rău caz – a, stai, filmul zăcea uitat în arhive de 40 de ani, e greu să găsești ceva mai rău decît uitarea.

Raportat la trend-urile actuale de la Hollywood, aș putea spune că filmul de azi e o comedie atipică. Adică spectatorul riscă să și rîdă. Nu foarte mult și nu foarte des, dar, cînd o face, rîsul e unul sincer și eliberator. Dacă debutul dă impresia că scenariștii au ales cele mai facile ținte – ura pentru bănci, teama de bătrînețe –, iar mușcătura comediei pare de-a dreptul infantilă, treptat filmul își găsește făgașul și curge frumos și previzibil. Practic, ăsta ar fi marele său neajuns, dacă ar trebui numit unul: suspansul lipsește aproape cu desăvîrșire. Da, ratează prima tentativă, da, par gata să-și dea duhul antrenîndu-se pentru jaf, da, Poliția e pe urmele lor. Dar niciodată nu trece prin ecran, din film în sală, acel thrill of the chase care dă sarea și piperul unui film de acțiune, fie ea și septuagenară. Regizorul știe să joace la sigur și se teme să riște. Se teme să riște mai mult umor, se teme să riște mai multă duioșie, se teme să riște mai multă acțiune, tărăgănînd prea mult unele scene și, în final, se teme să riște și o abordare mai profundă a temelor puse la temelia narativă. Da, voia o comedie ușoară, aproape de vară, de acord. Dar cînd faci paradă cu replici tip “O cultură e datoare să aibă grijă de bătrînii ei”, ai putea să faci un efort și s-o încadrezi mai elegant. Altfel, sună doar a slogan sec, promovat de un produs al unei companii parte din același conglomerat de multinaționale care dețin și băncile.

Ar mai fi ceva de spus? Simpla concluzie: dacă v-au plăcut Morocănoșii și v-a călcat pe nervi finalul din După-amiază de cîine, atunci mergeți liniștiți. Aici totul se termină cu bine.

Going in style. R.: Zach Braff. Cu: Michael Caine, Morgan Freeman, Alan Arkin.

(921 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.