Gargară pentru o presă curată

În urmă cu ceva vreme a fost lansat cu olecuță de tam-tam un alt proiect prin care niște ONG-uri mai încasează niște bani de la niscaiva finanțatori externi pentru a face nimic. Declarativ, proiectul își dorește o presă românească mai curată și mai transparentă, proiectul numindu-se, de fapt, chiar așa: “Coaliția pentru o presă curată”. Frumos, nu spunem nu, dar absolut inutil. Și nu doar inutil, ci și de-a dreptul jignitor. După ce la lansarea proiectului s-au trasat liniile generale, de aproximativ o săptămână coaliția revine în forță, somând manageri de publicații să facă bine și să-și publice pe site datele cerute de onor oengiști, pentru că altfel vor intra automat pe lista publicațiilor netransparente.

Ei bine, problema nu este că cineva își dorește cu tot dinadinsul ca presa românească să arate publicului său de unde vin banii. Problema este că oengeurile cu pricina sunt ele însele modele de lipsă de transparență.

Din coaliția inițială pentru o presă curată fac parte Societatea Academică din România, Centrul pentru Jurnalism Independent și Active Watch. Ei bine, dintre toate aceste trei organizații, singura care a publicat vreodată un raport financiar complet este Active Watch. Restul, adică SAR și CJI, oferă date puține spre deloc despre sursele lor de venituri, despre cheltuieli și despre desfășurarea proiectelor pe care le gestionează. Dar, na, cine suntem noi să cerem transparență de la cei care ne cer transparență? Ar fi absurd ca societatea civilă cu gura mare și pretenții nemăsurate să facă ea însăși ceea ce propovăduiește.

A doua problemă a demersului coaliției cu pricina este că toate datele pe care le cer domniile lor de la managerii de presă sunt publice. Acționariatul fiecărei instituții media se poate afla fără nici o problemă de la Registrul Comerțului. Bilanțul financiar al fiecărei firme care editează o publicație sau deține o televiziune sau un radio este, de asemeni, public, găsindu-se pe site-ul Ministerului de Finanțe. Clienții de publicitate ai revistelor, de exemplu, pot fi aflați de la Biroul Român de Audit al Tirajelor, care efectuează o monitorizare a publicității din fiecare publicație membră a BRAT. Publicațiile care nu sunt membre ale BRAT nici nu ar trebui luate în considerare, fiind, practic, inexistente.

Ei bine, exact astea sunt informațiile pe care și le dorește Coaliția pentru o presă curată, informații pe care le cere cu vehemență și arțag. Pentru a desfășura acest proiect, sub pălăria mai mare a programului FreeEx al Active Watch, oengeul cu pricina a obținut o finanțare de 74.702 euro. Orice ați crede, ăștia sunt bani serioși, din care o redacție medie ar putea trăi cam șase luni. Ei bine, chiar dacă nu toți or fi alocați proiectului cu presa curată, sunt convins că s-ar găsi câteva mii de euro, după deducerea salariilor șefilor de proiect, pentru a se plăti infimele costuri de la Registrul Comerțului și BRAT pentru aflarea informațiilor fără de care societatea civilă pare a nu putea dormi. E mișto să faci carieră pe spinarea presei, îngrășându-te an de an din ce în ce mai tare și obținând fonduri de la filantropi rupți de lume, dar devine deja o măgărie să refuzi să muncești fie și puțin pentru a-ți justifica existența.