Home / Film / Harry Potter a devenit un Pokemon

Harry Potter a devenit un Pokemon

Zoom

Fiare fantastice și unde le poți găsi era o carte menționată în trecere prin primul volum Harry Potter, fiind obligatorie pentru toți studenții de anul I. Deci, practic vorbind, filmul de față este prima producție bazată pe bibliografia școlară. Sau, dacă preferați varianta magică, pînă și cei de la Hogwarts s-au prins că elevii lor sînt niște putori și au decis să facă filmul, pentru că oricum loazele nu citeau cartea.

Plasată în New York-ul anilor ’20, deci acceptabil de departe de universul HP, deja prea stors de orice fărîmă de noutate, povestea gravitează în jurul lui Newt Scamander (Eddie Redmayne), vrăjitor proaspăt venit de peste Ocean cu valiza doldora de animalele prezente în titlu. Evident, valiza urmează să fie încurcată cu alta, perfect identică, să fie deschisă, animalele să se împrăștie în zona metropolitană și filmul să piardă jumătate din timp în urmărirea lor. Vă rog să nu strîmbați din nas la faza cu valizele încurcate. Este un gag foarte original, pentru că altfel nu l-ar fi folosit și Sergiu Nicolaescu în filmele lui. În plus, în anii ’20, probabil că era foarte nou.

La fel cum nouă se arată și abordarea lume magică vs. lume normală. Dacă, în universul original, magicul se dezlănțuia mai sfios ca o frigidă la orgie, aici e la liber. Monștrii zburdă liberi, construcțiile se dărîmă, după care vin magicienii și rezolvă în timp real, nemagicii urmînd să aibă creierul șters ulterior. Din nou, ceva foarte original, pentru că Men in Black a fost făcut la finele anilor ’90.

Prin urmare, ar fi profund greșit să murmurați că prima jumătate a filmului este o pierdere de vreme, gîndită doar pentru ca departamentul de efecte speciale să umple ecranul cu fiare heralde, fantastice, e drept, dar la ani-lumină distanță de urme vagi de originalitate. Ar fi greșit pentru că nu e frumos să vorbiți căscînd.

Restul filmului revine în canonul clasic Harry Potter, adică avem un monstru dubios care-și are sălașul într-un personaj secundar, dar nu ăla pe care îl bănuiește toată lumea. Sau, mă rog, pe care ar trebui să-l bănuiască toată lumea. Pentru că, îi place lui J.K. Rowling sau nu, publicul ei a crescut de pe vremea primului Harry Potter.

În final, povestea e încheiată elegant în coadă de pește, pentru că Warner Bros mai trebuie să scoată încă patru filme pe aceeași temă. Harry Potter are o turmă de fani și nici un om de afaceri n-ar concepe să n-o mulgă din nou.

Din păcate, s-ar putea ca turma să mîrîie nervoasă la asemenea planuri. Povestea e diluată pînă la eleganta apă de ploiae, regulile stabilite sînt modificate de dragul noutății, iar personajele, ei bine, personajele sînt perfect uitabile, toate avînd aerul de mîzgăleală în josul unei foi, genul de chestie adăugată de autor într-un moment de respiro: “De folosit dacă avem nevoie de un ins de umplutură”. În altă ordine de idei, e de apreciat că Eddie Redmayne nu uită de succesul avut în The Danish Girl și continuă să joace un personaj despre care nu știm dacă e transsexual sau asexuat. Dacă vreți, e varianta lui Michael Jackson pe alb, dar fără copii ascunși în dormitorul său.

Fantastic Beasts and Where to Find Them. R.: David Yates. Cu: Eddie Redmayne, Katherine Waterston, Alison Sudol.

(887 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.