E ceva vreme de când îi enervăm pe oamenii politici cu ”responsabilitatea”.
Ce vreți, bă, ninge, e zăpadă, se blochează drumuri, așa e planeta asta, clima, ce vreți? – cam asta le citești în tonul vocii.
Declarația asta a lui Mihai Tudose: ”Ce să facem? Să dăm o lege să nu mai bată vântul?”, dublată de alta și mai stupidă: ”O femeie s-a aruncat din telescaun, asta e!”, nu e relevantă prin ce spune exact, cât prin lehamitea pe care o resimte unul care a făcut totul – el, Tudose, premierul –, iar noi îi cerem ceva supraomenesc. Chiar nu are ce să facă. Ce au făcut autoritățile este tot ce se putea face în cea mai responsabilă dintre lumile posibile. Eh, noi, ca oameni fricoși, temători de moarte, o ținem pe-a noastră, punem întrebări, ne scandalizăm. Nu e bine, nu facem decât să-l enervăm, nu facem decât să-i mutăm atenția pe lucruri asupra cărora nu merită să se aplece pentru că oricum nu țin de puterea omului, ci de a zeilor și a creaturilor supraomenști.
E amuzant cum trebuie să te comporți cu premierii, cu primarii, cu parlamentarii: cu atenție, cu băgare de seamă, plin de compasiune și nu cumva să le rănești sentimentele. Ba suntem și cumva nerecunoscători față de unii care au făcut ce era de făcut, iar noi tot nemulțumiți suntem. Dacă le provocăm vreo depresie? Dacă îi aducem în punctul în care vor zice: Bă, știți ce? Ia luați-vă, bă, rahatul ăsta de țară și spălați-vă cu el pe cap!
Mda, iertați-ne, domnule Tudose, iertați-ne, nu mai facem. Am fost dobitoci. Cum naiba să opriți vijeliile?! Oare ce-a fost în capul nostru?
Femeia care ”s-a aruncat din telescaun”, care era o femei gravidă, e un amănunt pentru Tudose, e o cantitate neglijabilă în lupta sa titanică dusă împotriva naturii dezlănțuite. Și, da, femeia poate nu ”s-a aruncat” (ceea ce, în tonul premierului, era un fel de moft al ei), poate a căzut ușor, poate nu a fost un caz grav, însă oamenii întreabă, jurnaliștii vor să afle ce s-a întâmplat, e normal să primească răspunsuri, să se facă declarații și conferințe de presă.
Dar nu pe tonul ăsta, că ne-am încredințat țara pe mâna unuia care știe el ce e de făcut și vrea să fie lăsat în pace, să nu-l mai batem la cap cu toate prostiile.