Home / Film / Inteligența centrală nu se compară cu lipsa de umor naturală

Inteligența centrală nu se compară cu lipsa de umor naturală

Zoom

Să zicem că, într-o seară, Gemenii (Arnold Schwarzenegger și Danny DeVito) s-a îmbătat pulbere, a înțeles conceptul de booty call și, dimineață, s-a trezit gol și transpirat în același pat cu una din producțiile Greu de ucis. Probabil una dintre ultimele, că alea par să aprecieze relațiile abuzive. Mai ales cînd ele însele provin din niște relații abuzive ale banilor cu logica, ridicolul și publicul.

Pe scurt: în pragul reuniunii de doușzeci de la terminarea liceului, Calvin Joyner (Kevin Hart) e contactat via Facebook de misteriosul Bob Stone (Dwayne Johnson). Sau, dacă vreți mai exact, de fostul Robbie Weirdicht, puștiul gras și ridicol de care rîdea tot liceul cu excepția protagonistului. Ce-ar să se vadă și ei, ca băieții, să-și aducă aminte de vremurile bune? Hai, fie.

În mod cu totul imprevizibil dacă n-ați văzut afișul, nu cunoașteți distribuția sau, în general, dacă ați trăit sub o piatră în ultimii 16 ani, grasul ridicol cu numele de Weirdicht (da, e una din glumele de bază) s-a transformat într-un poster 3D pentru steroizi. Și bate extrem de eficient, asta în timp ce păstrează personalitatea unui unicorn roz. Mai mult, dimineața următoare nu aduce protagonistului tradiționala mahmureală, ci un puhoi de întrebări năucitoare: “Cine era de fapt tipul ăsta care a dispărut fără urmă?”, “De ce mi-e casa invadată de agenți CIA?”, “Bob Stone e cumva un agent dublu sau victima unei înscenări?” și așa mai departe.

Toată tragedia pare să vină de la un super-secret pe care Stone l-a luat (sau nu l-a luat) și a cărui predare în mîini nepotrivite ar pune America în genunchi. Prin urmare, să curgă scenele de acțiune și întorsăturile de situație, destule cît spectatorul să poată pretinde că filmul e incitant și povestea destul de încîlcită. Bine, această pretindere nu funcționează chiar în toate cazurile. Adică, sincer, să menții o figură nevinovată cînd susții asemenea lucruri cere măcar un dram de actorie. Semnificativ mai mult decît este capabil Dwayne Johnson. Pe de altă parte, măcar acum sînt lămurit de ce i se spune “Stînca”.

Bătaia, că tot aminteam de ea, e agreabilă. Nu impresionantă, nu uimitoare. Mediocră în sensul decent al cuvîntului. Emasculată vizibil de voința studioului de a obține un rating PG 13 pentru State, apelează din greu la secvențele ridicole pentru a suplini lipsa de realism și de ketchup în scene în care gloanțele zboară ca țînțarii în Deltă.

Din fericire, scenariștii au decis că o asemenea lipsă vizibilă trebuie compensată cumva. Deci au emasculat și scenele de umor. Și, fiind niște băieți scrofuloși la datorie, replicile teoretic hazlii au devenit un soi de terci auditiv care umple spațiul dintre două lupte. Kevin Hart e tern dacă nu pricepeți umorul de tip “negru care țipă ca o femeie”. Iar Johnson, chiar dacă ar deveni un actor peste noapte, tot n-ar putea face nimic cu “agent secret dotat cu intelectul și originalitatea unui poster motivațional”.

Singurul atu al producției de față este că știe măcar să nu se ia în serios. Știe că e un șpriț chior de vară și mizează pe privitori care nu se vor obosi să întrebe dacă vinul din pahar a văzut și struguri la viața lui.

Central Intelligence. R.: Rawson Marshall Thurber. Cu: Dwayne Johnson, Kevin Hart.

(895 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.