Alexandru Ipsilanti a fost rezultatul neatenției mamei lui de 16 ani, care adormise într-un grajd, și al agerimii tatălui său, care, înainte să apuce să se delecteze cu vaca, a dat cu ochii de copilă. Politica aceasta de înrudire cu localnicii a adus multe foloase familiei Ipsilanti, care a putut să-și planteze numele grecesc într-o mulțime de burți primitoare. Sîngele stricat în Fanar și-a găsit leacul în viile, fînețele și șurile valahe, iar la succesul acestor tăvăleli interetnice au pus umărul atît țuica de prune băută cu stacana, cît și tulburelul sorbit cu butoiul.
Alexandru a fost un copil studios, îndopat, după moda vremii, cu greacă veche și nouă, cu turcă și caligrafie, cu arta vicleniei și a socotitului în pagubă, cu instinctul creșterii avuției și știința rămînerii în viață. Ca orice fanariot cu ambiții, Alexandru Ipsilanti a ajuns mare dragoman la Constantinopole, s-a băgat pe sub pielea sultanului – unii zic că și pe desupra ei – și a obținut tronul Țării Românești cu ajutorul unui vin aromat de curmale, al unor bețișoare parfumate și al unui fel meșteșugit de a-și folosi limba.
Boierii n-au privit cu ochi buni apariția acestui grec îmbrăcat în mătăsuri, care își țuguia buzele și-și dădea ochii peste cap. L-au ales ca domn pe Ștefan Prascoveanu, dar au lăsat-o baltă imediat ce ienicerii din escorta lui Ipsilanti au deschis cu iataganul cîteva abdomene.
Alexandru s-a vădit a fi cu mult mai învățat și mai reformator decît își imaginau colegii lui iluminiști Diderot și Voltaire, care credeau că Valahia e un șarpe marin din mitologia scandinavă. Ca dovadă, l-a numit spătar pe nimeni altul decît Ienăchiță Văcărescu, un poet care mînuia rima aproape la fel de bine ca hangerul. Alexandru Ipsilanti a scutit mănăstirile de dări, impunîndu-le o taxă pentru școli, a trecut caii de poștă pe socoteala statului, a instalat grăniceri la hotare și căpitani înarmați pentru liniștea publică. A modernizat statul și a reformat Justiția fără să se laude la cronicari. Dintre moguli, se temea doar de marii moguli, dar, din fericire, pe atunci ei trăiau tocmai în India.
