Home / Bibliomania / Istoria și basmele ei mai verosimile decît ea

Istoria și basmele ei mai verosimile decît ea

Zoom

De curînd, într-un interviu, Doina Ruști a spus că e o scriitoare mai bună decît mulți dintre bărbații literaturii române. Dacă se aplică și asupra femeilor corectitudinea politică, ar trebui ca bărbații autori să se simtă subevaluați, din motive de gen, de vorbele ei. N-am idee cu ce gînduri a făcut Doina Ruști această evaluare, dar e o romancieră foarte bună. Și cărțile ei lasă în urmă mare parte din concurența masculilor din literatura română contemporană. Totuși, cînd te evaluezi literar în funcție de sex, ca femeie, se cheamă că ai ceva de împărțit cu falocrația literară de la noi sau că, mai degrabă, ți se pare că nu ești atît de bine privită pe cît ai merita.

Pentru romanul pe care tocmai ce l-a publicat Doina Ruști, Mâța Vinerii, mai întîi a trebuit să mă împrietesc cu titlul, ceea ce n-am prea reușit, dar cum îi citisem alte romane înainte, am lăsat titlul deoparte și am deschis cartea. Am citit-o într-o singură zi, lăsînd alte treburi.

După ce s-a apropiat, mai mult sau mai puțin realist, în Manuscrisul fanariot de Țara Românească de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și de aceea din primele decenii ale veacului următor, Doina Ruști a scris un roman în care a pus la bătaie și ceea ce inventase în Egru, acest roman straniu, care mi se pare formidabil, în cea mai mare parte, și lumea pe care o cercetase în amănunțime pentru a scrie Manuscrisul fanariot, carte frumoasă și de o inventivitate epică de invidiat. Fără însă ca poveștile din Manuscris să alcătuiască un asemenea întreg care să te facă să exclami, la sfîrșit, „Iată romanul!”. În Mâța Vinerii, Doina Ruști inventează și o mare poveste care le include pe toate celelalte și are totodată și tonul naratorului (mă rog, naratoarei!) inspirat(e) din Egru, care pune carne pe un personaj născut din fantezia ei într-un moment de grație.

Mâța Vinerii e un roman de tip fantasy, după care s-ar putea face un film de mare succes, însă e totodată și o carte în care regăsești o lume cum nu e alta, despre care scriu cronicarii tîrzii și pamfletarii vremii. În loc să umble după adevăruri istorice și după întîmplări plauzibile despre lumea Bucureștilor din timpul domniilor fanariote, Doina Ruști duce lucrurile în basme tratate realist și în născociri de-ale ei, cu care ori te cîștigă, ori te poate sastisi. Formidabil în acest roman mi se pare amestecul de amănunte realiste, din categoria celor pipăibile, și nebuniile vremii, cu rețete de tot felul, care te puteau scăpa de boli, dar te puteau ajuta și să ai succes în viață și să-ți dovedești dușmanii. E vremea în care un medic era mai priceput la otrăviri decît la vindecarea pacienților, iar domnitorul depindea, adeseori cu viața, de voința Marelui Turc de la Stambul. Mâța Vinerii te face s-o iei în serios nu numai prin detaliile vieții zilnice din Bucureștiul cu ulițele Lipscaniului, cu negustorii și cu panglicarii aferenți, dar și printr-o imagine cît se poate de plauzibilă despre ceea ce o fi fost Bucureștiul acelor vremi.

Însă cine vrea să citească în romanul Doinei Ruști un soi de ghid al acelor vremi o face pe propria sa răspundere. Căci ea nu-ți spune decît o istorie, așa cum nu vei mai putea citi la nimeni altcineva și în care lucrurile care s-au întîmplat, știute de toată lumea, nu se compară cu cele neștiute decît de cei puțini, despre care scrie Doina Ruști în neverosimila, dar cît se poate de plauzibila ei carte.

Doina Ruști, Mâța Vinerii, Editura Polirom, 2017.

(1296 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.