Conspirația europeană ne-a făcut, ca de obicei. Dacă evoluam la Cannes, nu la Paris și Lyon, aveam șanse la un trofeu important. Așa, în meciul de debut cu Franța, ne-au pus într-o situație aproape imposibilă. Jucăm frumos, generos și ne încasăm trei-patru boabe. Sau jucăm mai urît, meschin, strămoșește și se supără întreaga omenire pe noi. Asta e. O provocare teribilă pentru Noul Val al fotbalului românesc.
Franța, ca Franța. Avem și argumente să-i mai încurcăm. Mămăliga românească mai explodează uneori, în timp ce miile de brînzeturi franțuzești sînt, multe, împuțite. Sigur, au un atac devastator. Da’ și noi avem apărare. Zicea și generalul Tata Puiu, de la Ministerul Apărării, după amicalul cu Georgia: “Apărarea să fie fermă, hotărîtă și decisă!”. Ei bine, tocmai d-aia sugerăm să nu ne stresăm prea tare la meciul cu Franța. Franța și Germania se bat pentru titlul UEFA, părerea noastră, sînt și piloni ai UE. Noi, de fapt, ne batem cu Elveția și Albania, niște insule, ca și noi – o insulă de prosperitate și alta de precaritate, într-o mare europeană. Vom cîștiga măcar patru puncte și, gata, e simplu, mergem în optimi.
Sîntem campionii egalurilor amicale cu echipe prestigioase. Atunci, pe bune, chiar nu ne va deranja măcar o victorie într-un meci oficial. În Franța, mergem pe încredere, cu iconițele selecționerului, cu Dumnezeu înainte! Allez les Jaunes! Hai România!
