Home / Interviu / LIVIU ANTONESEI: „Dostoievski trăia vremuri naive crezînd că frumusețea va mîntui lumea!”

LIVIU ANTONESEI: „Dostoievski trăia vremuri naive crezînd că frumusețea va mîntui lumea!”

Zoom

Fost disident, universitarul, poetul și prozatorul Liviu Antonesei a renunțat la politică. Scrie însă pe blog  despre politică și politicieni. De cîtva timp s-a întors, inspirat, la poezie.

Cristian Teodorescu: Cine conduce, de fapt, țara asta? Că văd că cine ajunge la putere susține că puterea e la alții.

Liviu Antonesei: Au și nu au dreptate! Nu au dreptate întrucît cine cîștigă niște alegeri deține, măcar teoretic, puterea. Și au dreptate în măsura în care viața noastră politică are o mulțime de necunoscute legate de infiltrarea partidelor de către servicii, manipularea alegătorilor și chiar a proceselor electorale, originea și drumul banilor care finanțează partidele. Pe deasupra, în unele momente, cum e și cel pe care-l trăim de la ultimele alegeri parlamentare încoace, am avut de-a face cu fenomene de coabitare, de împărțire a puterii la nivel național. Dar poate e ceva prea elaborat ce am scris pînă acum, mai simplu ar fi să constat că, în realitate, la noi nu există partide politice în sensul clasic al termenului, ci un fel de încropiri clientelare, cu limpezi dimensiuni ascunse și mafiote, fără doctrine, care împărtășesc toate aceeași ideologie bicefală care asociază populismul și cleptocrația. Cele de la putere accentuează pe cleptocrație, cele din opoziție pe populism, dar cum puterea este exercitată pe niveluri – local, regional și național –, e loc pentru toți și la furat și la vorbit degeaba! Pe de altă parte, nu avem motive să ne plîngem – această politrucime n-a fost parașutată de chinezi, nici teleportată de pe Marte, e „dintre noi și pentru noi”. Atît am putut noi produce după vreo zece rînduri de alegeri și mai multe schimbări la guvernare!

C.T.: Serviciile secrete ar trebui să se și autofinanțeze pentru treburile lor, încît să intre la concurență în lumea afacerilor?

L.A.: Nu, serviciile nu ar trebui să facă așa ceva, n-ar trebui să aibă nici cel mai mic amestec cu lumea afacerilor, dar din păcate exact asta fac, fără să aibă vreo acoperire legală pentru aceasta. Dar lucrează „sub acoperire”! S-a adunat deja o cazuistică cu zeci, ba chiar sute de exemple de amestec al serviciilor în afaceri, Hexi Pharma sau celebrul Sebastian Ghiță cu roiul său de firme sînt doar cele mai recente dintre ele. Poate îți amintești cartea Moștenitorii Securității de Marius Oprea, avem acolo o descriere aproape completă a trecerii avuției publice în mîini private, pe căi ocolite și chiar ilegale, proces oblăduit de oamenii vechii Securități în simbioză perfectă cu neo-securiștii. De altfel, mulți dintre ei au servit exemplar sub ambele steaguri! Un detaliu – toți șefii de filiale ai escrocheriei financiare a lui Vântu erau foști colonei de Secu! Din păcate, tot ce s-a întîmplat și se întîmplă în economia românească este marcat de amestecul lor – privatizări, contracte cu statul, numirea personalului de conducere la companiile de stat și la ministerele importante. Este păcatul originar al capitalismului „de cumetrie” românesc – că doar băieții de la servicii servesc de nași, iar coloneii și generalii își mai botează între ei, se mai încuscresc! Un păcat statornic! Nu e straniu că o mediocritate patentă precum Coldea, făcut general cu patru stele, din maior, cu viteza luminii, a controlat nu doar o bună parte din economie și politică, ci și modul în care se face justiția la noi?! Și cum nimic nu se pierde, ci totul se transformă, după ce i s-a acordat o pensie babană, a fost recuperat în sistem!

C.T.: Tudorel Toader?

L.A.: M-am străduit cît am putut să nu fie ales rector al Universității mele, dar a fost ales. În turul al doilea, a avut parte de un non-combat de toată frumusețea din partea adversarului. Ar trebui să aflăm de ce. Încă n-am reușit. Cam toată cariera dumisale este presărată de un lung șir de incompatibilități. În ce privește opera științifică, ar trebui să se bucure de mai multă atenție din partea colegilor de meserie. Prietenii știu de ce! De cînd este ministru, și-a angajat fiul la Universitate prin interpuși. Dar d-sa este în continuare rector al Universității, la minister fiind doar detașat…

C.T.: Liviu Dragnea?

L.A.: Mereu l-am socotit „șmecherul cu mustață”, iar cea mai mare victorie a sa este scorul obez al PSD la ultimele alegeri, victorie bazată pe un program mincinos de la A la Z, cum avea să se dovedească. În momentul în care a evitat criza politică provocată de blocarea primei candidaturi de premier, l-am suspectat că ar fi și inteligent. Suspiciune nemotivată, cum aveam să constat foarte repede! Este, de fapt, un prost speriat de spectrul pușcăriei, în stare să sacrifice nu doar țara, ci și propriul partid pentru a scăpa. Nu mă socotesc vreun profet, dar simt că va fi, dacă nu groparul definitiv al PSD, atunci măcar omul care îl va reduce la proporții simbolice. Îi doresc succes în această acțiune!

C.T.: PSD?

L.A.: Cea mai bună mașinărie de furat și mințit din istoria politichiei postdecembriste. Din fericire, grație suprarealistului management al lui Dragnea – uitați-vă la Tudose, la Olguța, la prostul de la Educație și la măsurile guvernamentale care se bat cap în cap sau se anulează una pe alta! –, acum este o mașinărie complet gripată și nutresc nădejdea că se va opri de tot.

C.T.: Ludovic Orban?

L.A.: Un băiat simpatic, care cîntă la chitară și are o voce frumoasă, care animă petrecerile de partid sau civile, dar de aici pînă la un lider solid de partid, vorba poetului, „e-o cale atît de lungă / că mii de ani i-ar trebui luminii să ne-ajungă”! Cînd mă gîndesc că vine după cele două doamne liberale, își schimbă culoarea din negru în cenușiu, dar cînd mă gîndesc la Crin, parcă aș dori resuscitarea politică a aceluia! Nu, nu sînt un fan al lui, dar măcar arăta cît de cît a om politic.

C.T.: PNL?

L.A.: La cîte greșeli și la cîte lupte intestine au fost în acest partid de la reînființare – nu fac lista, că rămîn fără spațiu! –, ține de miracol că acest partid nu a avut soarta PNȚ-CD. Lăsînd la o parte cele trei ultime conduceri, mă gîndesc acum la șezătoarea politică din vară a PNL. Problemele lor țineau de mărimea salariului minim și de o moțiune de cenzură împotriva politicii economice a Guvernului – într-un moment în care creșterea economică e vizibilă cu ochiul liber! N-au fost în stare să exploateze – măcar demagogic, că doar se socotesc de dreapta! – trecerea contribuțiilor sociale de la firme la salariați, nici mărirea salariilor prin micșorarea acestora, care este consecința firească!

C.T.: USR?

L.A.: Ultima mea dezamăgire politică. Sigur că noi, cei vreo zece procente care am votat USR, n-am votat un partid, care nu exista, ci o promisiune. Cu scorul obținut, m-am gîndit să vor avea patru ani să construiască un partid serios, o alternativă la actuala clasă politică. În loc de asta, scandaluri interne, cu excluderi și demisii, poziții ciudate și în același timp contradictorii. Dumnezeu cu mila, mă tem că „n-a fost să fie” nici de data asta!

C.T.: Lumea care iese în stradă?

L.A.: Ca unul din organizatorii protestelor antifeseniste din anii ’90, simpatizez din principiu cu mișcările de stradă. În fond, din 2012 încoace, au înlăturat trei guverne, lucru esențial dată fiind dificultatea de a face la noi alegeri anticipate. Sigur, au fost mai degrabă catalizatorul plecării guvernelor cu pricina, în spatele acestora sînt multe jocuri bizantine de culise. De pildă, plecarea lui Ponta s-a făcut prin unirea eforturilor lui Dragnea și Iohannis, fiecare cu agenda sa proprie, iar strada a servit cauzele! În iarnă, am ieșit și eu în stradă, dar numai pînă la retragerea celebrei ordonanțe, apoi am rămas acasă, începuseră alte jocuri! E ciudat că, la protestele legate de Justiție, publicul crede că este vorba despre un conflict între „fiii luminii și fiii întunericului”, cînd de fapt nu există alb și negru, ci un gri imens şi intens. Cele două părți nu luptă pentru independența Justiției, ci ambele, în egală măsură, pentru controlul Justiției și, pe cale de consecință, al sistemului.

C.T.: Ți-e frică de imigranții care vin în România?

L.A.: Nu, mai ales că nici ei nu se înghesuie la noi! Primii doi care au trecut greșit Dunărea, crezînd că ajung în Ungaria, au izbucnit în plîns cînd au aflat unde au ajuns! Mai degrabă mă tem de emigranți – aproape patru milioane de români desțărați! – decît de imigranți. Mă tem, de asemenea, de foarte previzibila exploatare demagogică a temei, după cum s-a întîmplat deja în Franța, Germania, Anglia, dar și în Polonia și Ungaria, care a condus la renașterea extremei drepte și la revalorizarea politicilor autoritariste. În sfîrșit, mai cred că, dacă dna Merkel i-a invitat, nu e politicos să-și cazeze invitații în vecini, mai și șantajînd țările care refuză cotele obligatorii… Dacă Tudose invită un milion de alieni – la cîtă minte are! –, cîți ar primi dna Merkel?

C.T.: Te-ai întors la poezie cu o inspirație extraordinară. Crezi că poeții mai pot salva lumea sau că ei se salvează astfel de agresiunile lumii?

L.A.: Cred că Dostoievski trăia vremuri naive crezînd că frumusețea va mîntui lumea! Poeții nu vor salva lumea, dar își salvează cumva sufletele și asigură o alinare cititorilor de poezie care mai sînt. Constat, cu fiecare grupaj postat pe blog, cu fiecare carte, că, din fericire, sînt mult mai mulți decît bănuiam.

C.T.: Spune-mi un vers despre lumea în care trăim.

L.A.: Cîteva versuri, începutul unei poezii cretane din acest an: „De aici, din patria mea insulară, / se vede mai bine lepra care surpă / chipul celeilalte patrii…”

(1307 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Felicitari dle Teodorescu, o radiografie a societatii „in trei cuvinte” nici ca se putea sa fie mai adevarata, domnul Antonesei fiind unul dintre putinii postdecembristi care nu au facut rabat de la convingerile lor. De aceea, vin si zic (expresie preluata……..), dupa atata vanzoleala la guvernare (toti care s-au perindat sunt vinovati de dezastru, ca tentacule ale sistemului pe care il blameaza, ce impostori!) cel mai bine pentru tara, in al 13-lea ceas, ar fi preluarea puterii de catre societatea civila prin oameni de valoare in toate domeniile, caci avem. Dl. Antonesei este un exemplu, avem oameni valorosi, integri, care se pricep sa faca din aceasta tara gradina pe care o tot clameaza cei care „vrednici este”. Ori „rupem pisica'” ori o sa fim un bantustan european, sub cizma ciumei rosii! Marian

  2. Crin ? D-le Antonesei, va apreciez, dar usor cu pianu’ pe scari,se varsa clapele. Retragerea brusca a Crinului, zic connaisseuri, s-a produs brusc ca-n bancu’ etrusc dupa ce marinelu l-a chemat l-a ceas de taina sus in deal si I-ar fi aratat o declaratie a unui liberal important de la Cluj tocmai cazat intr-un sit domnesc,vorba unui smecher din Constanta. Acuma, ce scria acolo, stiu doar premiantii cert este ca mintenas Crin s-a retras din cursa pentru Presedintie si din politica, nu inainte de a parasi Liberalismul si a andoca partidul la cheul Dreptei din Parlamentul European. Poate vom afla candva, cand va deversa marinelu’, amanunte,n-am zis adevarul.Nu va contrazic,Crinul DOAR ARATA a om politic.

  3. D-le Teodorescu, n-am apucat sa scriu ceva referitor la articolul dv, „Parlamentarul de tip zombie” cred ca asa se numea. N-am nicio apetenta sa va contrazic si sa devin avoocatul unor semianalfabeti dar in ianuarie a.c d-l Stefanescu, jos palaria maestre Catalin penru Garantat, imi suna ceasu’sa nu ratez vreo emisiune, a realizat la TVR 1 cu competenta si decenta bine cunoscute o emisiune despre Eminescu. Printe altele a avut ideea de a realiza un reportaj la Universitate la intrarea in Facultatea de Limba Romana chiar in ziua in care studentii din anul doi aveau examen. Intrebarea a fost simpla, ce versuri puteti recita din Eminescu ? Din vreo sapte opt intervievati, plus cativa au fugit pur si simplu din motive evidente „ma grabesc”,unul singur a reusit sa ingaime vreo doua versuri din „Somnoroase pasarele” ! Si atunci va intreb despre ce zombii vorbiti ? Ce ar fi sa va uitati intai in traista dv.a literatilor, a celor cu studii „solide”,a celor care urmeaza sa se aseze la catedra si sa se proclame dascali? Am o vorba, nu pretind sa ma credeti, verificati inregistrare emisiunii.

  4. @) Alex One

    Ați citit exact ce-am spus eu acolo? Vi se pare că este vorba despre vreo odă sau epodă?!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Etichete: