Home / Film / Locul unde nu s-a întâmplat nimic care să nu fie comic

Locul unde nu s-a întâmplat nimic care să nu fie comic

Zoom

Două lozuri e plasat într-unul dintre acele orașe mici de provincie aparent moarte, dar în care tot ce se-ntâmplă e materie primă pentru comedie. Acolo, tipologiile umane sunt atât de clare și de constante, aspirațiile atât de evidente, încă umorul pare că poartă vestă reflectorizantă. Imediat îl vezi, indiferent dacă ești pe stradă, într-o scară de bloc sau într-un bar modest.

Dinel, Sile și Pompiliu (Dorian Boguță, Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol) sunt trei prieteni care duc o viață modestă, genul de existență liniștită, dar plină de aspirații, conspirații și planuri în care comedia intră liniștită ca-n Gara Obor. Într-o zi, ca să nu spună că n-au încercat, joacă la Loto. Și nu doar că joacă, dar și câștigă, numai că doi cocalari cu care Dinel se întâlnește în fața blocului îi fură biletul, odată cu borseta pe care-o avea la brâu. Urmează o lungă și comică expediție de recuperare a biletului câștigător. Mai întâi prin bloc, ca să afle cine-s cocalarii și de unde veniseră, iar pe urmă la București, unde vechea Dacie 1300 cu care pornesc la drum le creează niște probleme suplimentare.

Două lozuri e o comedie onestă, fără pretenții dincolo de ale filmului de gen. Reușește în ceea ce-și propune, adică să creeze situații comice și chiar un personaj ușor memorabil. Pompiliu e intelectualul grupului, singurul care, în loc să facă munci fizice, lucrează la birou, ca funcționar la Primărie. Poartă șosete la sandale, are față de gabor și e obsedat de conspirații. Când intră în apartamentul unor vecini, ca să investigheze de unde au venit hoții, ia de pe raft Dacia preistorică de Densușianu și începe s-o răsfoiască. Nimic nu scoate în evidență mai bine comicul vieții în orașele mici de provincie, în care nu se întâmplă nimic, decât personajele astea cu aspirații globale și oculte, care au pretenția că, din colțul ăla prăfuit al lumii, descifrează adevărata natură a realității.

E greu să găsești o comedie mai românească decât Două lozuri. Regizorul și scenaristul Paul Negoescu exploatează specificul național la maximum, plecând de la nuvela “Două loturi” de Caragiale și bifând, pe parcurs, diverse trimiteri la instrumentarul comic autohton: Dacia 1300 și reparațiile ei păguboase, conspirațiile cu daci, deprimantul cinema românesc etc. Una dintre cele mai amuzante scene din film pare inspirată dintr-o poveste cu Nicu Ceaușescu și Serghei Niculescu-Mizil, în care beizadelele comuniste reușesc să convingă un polițist că nu-i adevărat ce vede și aproape că-l fac să-și piardă mințile.

Una dintre marile reușite ale filmului e că nu se pretează el însuși la miștouri. Cu rădăcinile bine înfipte în tradiția umorului românesc, Două lozuri e lipsit de latura aia aspirațională ușor de luat în derâdere a comediilor autohtone recente care se vor plasate într-o Românie glossy, aproape americană, și în care personajele sună la fel de fals ca într-o casetă pe care a tradus-o Irina Margareta Nistor.

Două lozuri (2016). Regia: Paul Negoescu. Cu: Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol, Dorian Boguță, Șerban Pavlu, Andi Vasluianu.

(1349 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.