Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Luptele corp la corp ale podăreselor cu ocupanții

Zoom Luptele corp la corp ale podăreselor cu ocupanții

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Era o zi cu soare, dar în București nu poți fi sigur de nimic, așa că domnul Tiberiu Manciu și-a luat umbrela cînd a pornit în plimbarea lui zilnică spre centru. Cînd a ajuns în dreptul Gării de Nord, domnul Tiberiu a luat o trăsură. Avea bani: nevasta lui, Vasilica, se dusese încă din zori pe unde, slavă Domnului, avea treabă. El încă nu-și găsise de lucru aici, ca institutor, deși studiase la Budapesta. Sau poate că tocmai de aceea. Ca patriot și nepot de memorandist ce era, domnul Manciu se așteptase, cînd ajunsese în București, să fie primit ca un frate învățat venit din Ardeal. Or nu fusese așa.

În timp ce Vasilica devenise o moașă tot mai faimoasă în Capitală, lui i se oferiseră posturi de învățător doar pe la școlile din mahala, deși știa latina ca pe apă și germana care se vorbea la Viena, plus slava veche de pe urma căreia pricepea și rusește, și bulgărește. Domnul Tiberiu ar fi putut fi și profesor de latină și de germană, necum de română, dar în diploma lui scria pe ungurește că e institutor. Ca român ce era, domnul Tiberiu voia să fie învățător și credea în apostolatul acestei meserii, cu mult înainte ca domnul Octavian Goga să fi scris minunatele sale versuri despre dăscălița româncă din imperiu. Singura lui obiecție de mai tîrziu față de domnul Goga era că poetul nu inclusese și dascălii români în poezia lui.

În ziua cînd familia nevestei sale a plecat la drum spre București, cu patru căruțe din satul lor din Ardeal, Tiberiu a fost invitat să stea în prima căruță, ca să îi învețe pe ceilalți pe unde s-o ia spre București. Institutorul se orienta după o hartă veche, dar mai mult după o busolă care-i spunea încotro era estul unde se afla Bucureștiul. Așa că mai cu busola, mai întrebînd pe unul și pe altul, au ajuns aici. Una dintre căruțele familiei rămăsese la Brașov.

Nevasta lui, Vasilica, cea care purta numele sfîntului binefăcător al săracilor și al bolnavilor, i-a cerut să le arate drumul mai departe. Cînd domnul Tiberiu i-a adus la marginea orașului, Vasilica i-a sărit în cap că satul ăsta pîrlit nu putea fi Bucureștiul. E drept că nici lui nu i se părea că ajunseseră în Capitală, dar cîțiva localnici cu haine sărăcuțe i-au spus că aici era. În clipele acelea, domnul Tiberiu și-a dat seama că nimerise într-o capcană în care latina pe care o știa nu-i va folosi la nimic și că aici rostul său de luminător al copiilor românilor se încheiase.

Dacă tot n-avea slujbă, domnul Tiberiu se ducea zilnic în grădina Cișmigiului, unde își făcuse și oarece relații ca ardelean patriot. De cînd Bucureștiul era ocupat de nemți, învățătorul le traducea localnicilor ce vorbeau prusacii între ei și, de bine, de rău, mai înțelegea și bulgărește. Așa că a aflat, trăgînd cu urechea la ce-și spuneau ofițerii nemți și bulgari în limba lui Goethe, pe treptele de la Cercul Militar, că bulgarii voiau să ia ca pradă de război statuia poetului Ovidiu de la Constanța și moaștele Sfîntului Dumitru Basarabov, protectorul cel mare al Bucureștiului. Bulgarii au rămas cu buza umflată, căci nemții le-au spus să aducă înapoi  moaștele sfîntului și să-l lase pe Ovidiu în pace.

În ziua aceea însorită, domnul Tiberiu a avut revelația că prusacii și Imperiul Austro-Ungar vor pierde războiul, deși ofițerii germani se plimbau la braț prin Cișmigiu cu femei românce, nu toate curve. Căci, din cîte știa domnul Tiberiu de la nevasta lui moașa, femeile cu tarif, bolnave, ieșiseră din nou la agățat. Unele fiindcă nu mai aveau din ce trăi, altele ca să-și îmbolnăvească patriotic clienții din armata de ocupație. Era greu să le deosebești, dar ce mai conta, cîtă vreme și curvele își începuseră războiul împotriva ocupantului?!

Proiect susținut de Primăria Municipiului București prin AMPT

1 comentariu

  1. #1

    Interesant .ca toata seria

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint