Home / Festival / Mă simt Festival

Mă simt Festival

Ce au în comun London Sym­phony Orchestra, Glazunov şi Mahler? Dar Wagner şi Brahms? Dar Orchestre de Chambre de Lausanne, Zacharias, Schumann? Saint Martin in the Fields? Murray Perahia? Händel? Mozart? Haydn? Ghenadi Rojdestvenski? Enescu? Prokofiev? Cum ce au în comun?

Un tricou şi-o pereche de blugi stînd strîmb pe subsemnatul. Nu, nu m-am dus ca să mă dau mare, ci să uit de mine, de lume, că nu-mi merge maşina, că nu mi-am plătit banca, că nu mi-a intrat salariul, că am dat-o în bară în toate, că aia, că pe dincolo. După ce am descoperit săptămîna trecută ce-am eu în comun cu Festivalul, am început să văd de ce-mi place. Că la Ateneu sau la Sala Palatului începeam să trăiesc. Că aveam timp de reverii. Bine, întîi mă enervam că n-am avut parte de reverii decît pe partituri grele. Apoi, după oarecare adaptare, mi-am băgat minţile în cap şi umblam. Mi-a plăcut pe Mahler să proiectez utopiile lui Heliade cu gramaticile lui strîmbe. Pe Prokofiev m-am mutat în vremea lui Petru cel Mare. Wagner? Ce să-i fac? Scaunul din faţa mea era liber şi-a început să danseze. Cam săracă imaginaţie, veţi spune. Uitaţi că mai am două săptămîni înainte. Tomescu cu Capriciile lui. Barenboim cu Mozart şi Bruckner. Kocsis cu Bartok şi Enescu. Oedip şi Enescu. 

(5934 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.