Home / Istorie / Maiorescu cel afemeiat

Maiorescu cel afemeiat

Zoom

Între mintea și corpul lui Maiorescu a fost o ceartă permanentă. Cultura l-a împins mereu în sus, în vreme ce biologia l-a tras în jos, atîrnată de picioare. Maiorescu era mic de statură, dar îndesat, avea aparența unui pitic vînjos care poartă pe umeri un cap cu trei numere mai mare. Dacă în cap îi fierbeau ideile, în trup îi fierbeau hormonii. Era obsedat de femei, avea un apetit sexual remarcat cu îngrijorare de prieteni și de medici, și nu putea elabora o teorie literară fără să soarbă din priviri o tînără cu sînii bine dezvoltați.

S-a căsătorit de tînăr cu Clara Kremnitz, o nemțoaică blondă, palidă și prea puțin focoasă pentru apetitul lui nesățios. Așa că, imediat ce a pus pe roate întrunirile “Junimii”, Maiorescu a început să invite doamnele și domnișoarele cu flăcări în priviri, cărora pasiunea pentru literatură le lărgea decolteul.

Clara avea o cumnată mai nărăvașă, Mite, pe care Maiorescu s-a îngrijit să și-o treacă în palmares, chiar dacă era căsătorită cu bunul său prieten, doctorul Wilhelm Kremnitz, fratele Clarei. De altfel, soții Kremnitz locuiau împreună cu soții Maiorescu, mîncau împreună și organizau împreună seratele literare, unde totul era bun: și lecturile, și femeile.

Chiar dacă i-a dăruit lui Maiorescu un fiu recunoscut de Wilhelm, Mite Kremnitz nu putea sta locului. Farmecele ei au lovit întreaga “Junime”, făcînd victime în serie și stîrnind gelozii între primele condeie ale țării. Eminescu însuși, care era și mai scund, și mai vînjos ca Maiorescu, s-a îndrăgostit de gemetele ei și i-a dedicat poezia „Atît de fragedă…”. Nu s-a bucurat prea mult de această frăgezime, muza urmîndu-și libidoul în căutarea altor autori.

În timp ce Mite îl bifa pe regele Carol I, Maiorescu se îndrăgostea de Cleopatra Lecca Poenaru, o femeie mai trecută, dar cu posibilități didactice mari. Cu aerul ei de divă în amurg, Cleopatra l-a ademenit și pe vulnerabilul Eminescu, care pîndea, cu nerăbdarea unui pachet de nervi liric, o nouă ocazie de a se afunda în suferință. De astă dată, poetul a scris „Pe lîngă plopii fără soț” și a petrecut cîteva săptămîni la umbra lor, doar-doar Cleopatra i-o deschide geamul. Dar n-a fost să fie, iar Luceafărului nu i-a mai rămas decît plăcerea răzbunării, prin intermediul amicului Maiorescu.

Maiorescu avea o nouă amantă oficială, pe Ana Rosetti, o brunetă urîțică, dar cu mult vino-ncoa. I-a promis că va divorța de Clara și o va lua pe ea de nevastă, dar în lunga tergiversare a procesului, Maiorescu s-a înfruptat pe ascuns din tinerele talente care îi cereau îndrumarea.

De la un cap la altul, viața impetuosului amorez a pendulat între marile idei și marile orgasme. Maiorescu n-a putut respira fără femei, s-a înconjurat de ele, le-a promovat, le-a umplut de bani și de ridicol, le-a venerat ca un dependent de cocaină. Pentru un misogin nu e deloc rău. Iată ce spunea într-o conferință din 1882: „Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mîna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale… Din 1.000 de căpățîni măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1.250 la femei“.

(5930 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Căpățini cu greutate nu mai găsești prin Regat, dar de cele ușoare ……….

  2. […] Maiorescu – între idei şi femei […]

  3. Da, se pare ca marelui critic nu-i produceau betie numai cuvintele.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.