Home / Interviu / MĂLIN MUȘATESCU: „Braconajul a devenit în Delta Dunării un mod de viață”

MĂLIN MUȘATESCU: „Braconajul a devenit în Delta Dunării un mod de viață”

Zoom

E unul dintre cei mai mari pescari sportivi pe care-i cunosc. Repet, sportivi. N-a practicat niciodată pescuitul alimentar. Ecologist pe bune, nu fiindcă așa dă bine, Mălin Mușatescu a condus reviste de pescuit sportiv, a făcut emisiuni de televiziune pentru pescari și a publicat, în Cațavencii, anchete nimicitoare despre ucigașii apelor de munte, pe care vor să le bage în țevi ca să alimenteze cu ele centrale electrice. Pentru el, peștele e un prieten care nu știe cum să se apere decît dînd din coadă, dar care are nevoie tot mai mare de apărători. Mălin Mușatescu a fost numit, de curînd, guvernator al Deltei Dunării, funcție pe care nu și-o dorea, dar pentru care mi se pare la fel de potrivit ca peștele în apă.

Cristian Teodorescu: Cum de te văzuși guvernator peste Delta Dunării? Pentru ceea ce știi sau pe amiciții?

Mălin Mușatescu: Nimic nu este întîmplător în viață. Cred că a avut importanță ce știu, ce gîndesc și ce simt.

C.T.: Nici n-ai fost numit bine, că unii s-au și repezit la tine. Ai de gînd să le răspunzi din pix sau oral – ori vrei să taci și să faci?

M.M.: Era inevitabil. Prefer să fac.

C.T.: Te bătea gîndul, cînd te duceai la pescuit în Deltă, că într-o zi o să ți se întîmple una ca asta?

M.M.: Niciodată.

C.T.: Știi toate bălțile și canalele de-acolo sau trebuie să te mai documentezi?

M.M.: Delta este un labirint imens de stuf, ape și salcii. Tot timpul descoperi ceva nou.

C.T.: Crezi că vei avea timp să faci să se înmulțească peștii și zburătoarele din Deltă?

M.M.: Este un proces care, dacă va fi declanșat, va dura probabil cîteva decade. Lucrurile, la nivel strict piscicol, se pot mișca însă mult mai repede. Dovadă sînt fostele incinte piscicole renaturate, care după un an, doi de pază și interdicție a pescuitului colcăiau de știucă, roșioară, biban și alte specii. Chiar și linul și caracuda, aproape dispărute în zonele în care se pescuiește intensiv, au apărut în aceste renaturări ținute departe de poftele celor cu foarte multe plase. Nu a introdus nimeni în mod dirijat acești pești, au intrat ca alevini, mărunțiș, cu apa din canal. Apa Dunării este o apă vie, cu o putere de regenerare fantastică. Trebuie doar să-i dai răgaz naturii să-și facă treaba. Mai greu este însă cu zburătoarele, locurile cu liniște sînt tot mai puține, circulația pe canale este tot mai intensă. Iar scăderea dramatică a potențialului piscicol poate afecta iremediabil anumite specii de păsări ihtiofage. Diferența este că, odată dispărute, vîntul nu vine cu ceva sămînță de păsări…

C.T.: Apropo, cît pește mai are Delta?

M.M.: Dacă faci comparația cu ce pește era acum zece ani, e mai puțin, dar este. Dacă faci comparația cu situația piscicolă de acum treizeci de ani, poți spune că am ajuns la fundul sacului. La întrebarea asta, un pescar comercial o să-ți zică „Pește ieste, vine de sus, din amonte, dă-l în ceapa lui”. Dar nu este vorba doar despre cît pește este, ci și despre ce fel de pește mai este. Și uite așa ajungem, ușor-ușor, la biodiversitate. Vrei părerea mea, de pescar care a tot hălăduit cu lanseta prin Deltă în ultimii treizeci de ani? Eu cred că nu mai avem nici 20% față de ce era în anii ’80, de pildă. În fața Milei 23 prindeai, prin 1980, șalău, avat, știucă, somn, crap, biban, sabiță, babușcă, plătică, totul la un loc, în nici o oră. O partidă de pescuit acolo era ca citirea unui întreg tratat de ihtiologie. Acum, pînă și carasul este rar și timid în fața satului. Și cine nu crede asta, îi dau the big picture, cantitățile de pește recoltate în timp, pe specii, cu tot tacîmul, așa cum au fost înregistrate oficial. Curba este ușor descendentă, cu suișuri și coborîșuri, prin anii ’60-’70, apoi începe coborîșul, pentru ca după ’90 să avem o adevărată prăbușire a cantităților de pește recoltate în Delta Dunării. Tendințele sînt evidente, iar faptul că cei mai isteți braconieri din Deltă au emigrat deja și trec prin plasă și amperaj peștii din Delta Padului și a Rhône-ului ar trebui să ne dea de gîndit că scăderea cantităților raportate nu înseamnă doar evaziune fiscală.

C.T.: Care-i prima măsură pe care ai de gînd s-o iei ca apărător oficial al vietăților din Deltă?

M.M.: Iată o întrebare interesantă. Avem aici o Rezervație a Biosferei și asta înseamnă om, volbură și pelican, împărțind un destin comun. În Delta Dunării, traiul decent al oamenilor nu depinde de locurile de muncă din fabrică, din supermarket sau din mall. Aici trăiești sau nu trăiești în funcție de generozitatea cu care Delta te lasă să-ți înmoi degetele în borcanul cu miere. Aici, prima de Crăciun nu ți-o oferă patronul sub formă de bonuri de masă, ci știuca intrată în plasă pe sub gheață. De aceea este atît de important ca atunci cînd iei apărarea știucii să te asiguri că oamenii locului nu vor fi nevoiți să-i rupă capul pentru a supraviețui. Așadar, eu cred că o reglementare strictă a accesului populației la resursa piscicolă trebuie să fie dublată de apariția unei alternative care să le asigure traiul decent. Și eu mai cred că turismul, pescuitul tradițional în conexiune cu acest turism, pescuitul sportiv și birdwatching-ul sînt printre cele mai importante activități durabile care dau această șansă locuitorilor. Așadar, nu există „o primă măsură”, ci există un ansamblu de factori cu care trebuie lucrat.

C.T.: Urăsc braconajul, dar îi iubesc pe lipoveni. Știi ce vreau să zic, nu?

M.M.: Braconajul, indiferent cu ce mijloace este făcut, de la aparat de curentat la vintir ilegal, de la forma sa industrială, intensivă, la cea individuală, de subzistență, a devenit în Deltă un mod de viață. Este important să-i prinzi pe braconieri și să-i pedepsești, dar la fel de important este să-i faci pe locuitori să înțeleagă că braconajul devastează stocurile piscicole, iar de asta depinde o bună parte din viitorul lor aici.

C.T.: Cine crezi că ar vrea să-ți pună bețe în roate, ca să nu-i deranjezi?

M.M.: Evident că braconierii și cei care valorifică produsul „muncii” lor. Dar să nu uităm că există și șansa sprijinului din partea celor care au interes în zona turismului, a pescuitului sportiv și a protecției ecologice. Anul trecut eram în Mila 23 și cei de la pensiune alergau disperați să facă rost de la pescari de ceva pește pentru a avea ce pune pe masă turiștilor. Nu au găsit decît cîteva kilograme de carași amărîți, așa că au dat telefon la Tulcea să le aducă cineva niște pește mai serios de la supermarket. Fără pește se alege praful și de păsările ihtiofage care aduc birdwatcher-i, fără pește nu mai există nici pescari sportivi. Deci nici turism și, în egală măsură, nici pescuit comercial. De aceea cred că interesul major al pescarilor profesioniști, comerciali, este același cu al celor care depind de exploatarea indirectă, secundară a resursei piscicole, așa cum face, în speță, turismul. Aștept deci și din această zonă a pescuitului comercial, dacă nu sprijin, măcar înțelegere.

C.T.: Ce înseamnă, pentru tine, să mergi la pescuit în Deltă?

M.M.: Este alibiul de a fi acolo, pe ghioluri și canale, ca martor tăcut al acestei minuni care se încăpățînează să existe la capătul Dunării.

C.T.: Care ar trebui să fie poruncile pe care ar trebui să le respecte cei care cred că în Deltă pot face orice?

M.M.: Trebuie doar citit regulamentul de acces în Delta Dunării, sînt toate poruncile acolo. Nu trebuie inventată apa caldă.

 

P.S. Pe cît e de laconic și de calm, atunci cînd vorbește despre sine însuși, Mălin Mușatescu e cu atît mai aprins și mai avocat al naturii cînd îl faci să vorbească despre ea. Nu știu cît va rezista Mălin în funcția de guvernator al Deltei, dar îmi place să cred că, la fel cum le-a luat piuitul celor care i-au admirat arta de pescar sportiv, va izbuti să-i facă să creadă în ecologismul și în sportivitatea lui și pe cei care nu pricep că Raiul din Deltă nu poate supraviețui fără ajutorul nostru vremelnic.

(1294 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Singura solutie de salvare a Deltei este stramutarea tuturor localitatilor de pe teritoriul ei in restul tarii. Delta este numai pentru turism si sport. Asa se va eradica braconajul in proportie uriasa.

  2. esti un prost daca gandesti asa..domnu Andrew

  3. Cum sa strămutam satele, care dau viata deltei? Acolo au trăit mereu oamenii ei și daca i-ai strămutat, i-ai omorât… E ca și când ai lua ursii din munte și i-ai muta în oraș sau în delta…
    Pff…
    Mai rău fac turiștii în delta, care din curiozitate și distracție nu mai țin cont de nimic….

  4. La Drobeta-Turnu-Severin nu mai ajunge nici scrumbia cum venea odata, ajung doar niste exemplare amarate care se cer aruncate in apa.
    Domnule reporter, nu oamenii cu niste undite amarate care pescuiesc pentru alimentatie distrug pestele. Daca faceti un calcul simplu, aia nici nu conteaza, sunt partea neglijabila.

  5. Interzicerea pescuitului industrial, asa cum a fost interzisa si vanatoarea in Delta ar fi cea mai buna solutie, in compensare statul poate acorda pescarilor si locuitorilor (celor care au adresa in acte pe teritoriul Biosferei) salariul minim pe economie, sau pensia minima dupa caz.
    Pierderile vor mult mai mici pentru stat.
    Si as mai introduce arestul la domiciliu pentru braconieri. Vor fi un exemplu pentru cei care doresc sa braconeze in continuare.
    Daca se interzice pescuitul industrial timp de 5 ani Delta se reface cu siguranta.
    Cred ca se poate initia un asemenea proiect cu sprijin de la Uniunea Europeana.
    Pescuitul sportiv nu este nociv.
    Si as mai avea o propunere. Turistii si pescarii care ajung in Biosfera nu sunt informati despre ce au si ce nu au voie sa faca in acest perimetru, nu cunosc speciile de pesti ce pot fi pescuiti si nici limitele de marine ale acestora, sau greutatea minima pe care trebuie sa o aiba pestele pentru a putea fi pastrat. Un pliant cu aceste explicatii ar fi foarte benefic, raspandit in toate pensiunile, la Peco pe apa…etc.

    In Biosfera colectarea gunoiului este foarte deficitara. Recomand amplasarea unor barje pe canale, turistii care vin cu barca pot arunca aici gunoiul.

    Idei mai am.
    Dar…la ce bun daca nu ne asculta nimeni….

  6. Sa aduca vreo cateva perechi de aligatori, se va restabili echilibrul ecologic desul de repede.

  7. Irimia Sandu le-a cam zis pe toate. As adauga limitarea puterii motoarelor de barca la 20 cai pentru turisti, respectiv la 40 pentru pensiuni. Sa poti sa faci si o tura cu un caiac, fara teama ca s-ar putea sa nu te mai intorci daca dai peste vreun cocalar cu 300 de cai si pescaj de un metru…

  8. P.S. Se pare ca, in sfarsit avem un guvernator iubitor de delta, spre deosebire de aia doi care s-au tot perindat pe la ARBDD in ultimii 25 de ani (exceptand cele 5 luni ale lui Mihaiu). Sper sa reziste mai mult de 5 luni. Asta daca nu-l „sapa” Verbina, Raduta & co.

  9. @Irimia Sandu limitele si dimensiunile le gasesti la ARBDD sau pe diverse site-uri daca vrei…nu trebuie tatuate undeva.
    Problema este ca romanul daca nu are teama ca poate face puscarie sau sa plateasca amenzi usturatoare nu-si bate capul. Ar fi frumos sa fie pliante peste tot insa in situatia disperata in care suntem, cu banii aia mai bine facem o repopulare.
    Problema cu pliantele este ca pe aceste plaiuri mioritice se vor gasi mai mult aruncate pe jos decat sa-si atinga scopul…ca asa suntem noi civilizati.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Etichete: