Home / Reportaj / Mamelor din lumea-ntreagă, vă dau un sfat get-beget: Nu lăsați picturi pe stradă din cauza lui buget!

Mamelor din lumea-ntreagă, vă dau un sfat get-beget: Nu lăsați picturi pe stradă din cauza lui buget!

Zoom

E plină țara de muzee. Unele mai mici, altele mai mari, unele mai noi, altele mai prăfuite… Dar bine că le avem. Datele spun că ar fi cam 740 de muzee răspândite peste tot prin România, și tot datele ne spun că 64% dintre români n-au călcat niciodată într-un muzeu, nici măcar de noaptea muzeelor, când intrarea este gratuită. Nu că biletele ar fi scumpe, dar e foarte probabil ca unele dintre muzee să nu fie considerate prea atractive.

Și e normal ca muzeele,

cele mai multe dintre ele, să nu aibă cârlig la mase. Unele sunt depășite de vreme, altele sunt complet necunoscute, unele poate nu-și au rostul, altele se zbat în singurătate pe trasee pe unde arar mai calcă picior de potențial vizitator. Dar, în general, una dintre cele mai mari probleme ale muzeelor o reprezintă fondurile. Chiar dacă nu lipsesc cu desăvârșire, acestea sunt mici și nu acoperă, uneori, nici măcar fondul de salarii. Poate că ideea e că muzeele ar trebui să se autofinanțeze, dar aici e mult de discutat. Unele muzee pur și simplu trebuie să existe, pentru a păstra și expune, spre informarea și culturalizarea publicului, obiecte și informații aflate pe cale de dispariție într-o lume în care credința generală e că totul se găsește pe internet. S-o găsi, dar nu e deloc o aberație ca arta, de exemplu să poată fi admirată și în mărime naturală, nu doar sub formă de reproducere pixelată.

Ce faci, totuși,

dacă n-ai atâția bani câți ți-ai dori dar vrei, în același timp, să păstrezi în viață patrimoniul unui muzeu de artă? Dacă vrei ca picturile să nu se deterioreze iremediabil, dacă vrei ca ele să reziste cât mai mult, pentru cât mai multe generații, trebuie, cumva, să ai grijă de ele. Și nu poți să le închizi în camere vidate, încercând, astfel, să oprești trecerea timpului. Picturile trebuie expuse, pentru a putea fi văzute. Dar unele, din varii motive, unele ținând poate chiar de tehnica pictorului, nu sunt companioni de cursă lungă. De aia, din când în când, mai au nevoie de ajutor. Ajutor care se cheamă restaurare și care, ca orice activitate efectuată de către om, presupune și costuri. Costuri pe care, reîntorcându-ne la bugetele mici ale muzeelor, nu poți mereu să ți le permiți.

Ei, bine,

undeva prin sud-estul țării (la Tulcea, mai exact), cineva a găsit o soluție. Paul Tocanie, omul care, în cadrul Institutului de Cercetări Eco Muzeale din Tulcea, are în grijă Muzeul de Artă și Casa Avramide, a reușit să obțină banii necesari pentru restaurarea a 12 picturi din colecția Muzeului de Artă. Acum mai puțin de un an, Paul a lansat, alături de colegii lui de la ICEM, o acțiune numită “Adoptă o pictură”. Petrașcu, Grigorescu, Aman, Mutzner, Ghiață sau Maxy sunt pictorii ale căror tablouri sufereau în depozitele muzeului, prezentând vizibile semne de decrepitudine. Banii necesari restaurării nu erau mulți, dacă te uitai la ei din top 500 cei mai bogați români. Dacă te uitai, însă, din conturile ICEM-ului, erau aproape o avere. Așa că 12 picturi au fost scoase din depozit și arătate lumii. Nu pentru a fi făcute de râs, ci pentru a-i face pe privitori să verse o donație, mai degrabă decât o lacrimă.

Mulți au privit inițiativa

cu scepticism. Cine naiba să mai dea, în ziua de azi, bani pentru niște tablouri care nici măcar nu le vor aparține vreodată? Și cum să doneze cineva doar așa, de dragul artei, fără garanția unei expuneri media la nivel național, fără ode revărsate în fața a mii de oameni, fără, măcar, a fi aplaudați în săli pline, de către poporul recunoscător. Peste toate, mai introduceți în ecuație locul: Tulcea. Un oraș despre care se spune, adesea, că moare, se stinge, dispare încet și care, totuși, se încăpățânează să aibă o viață culturală mai plină decât multe alte orașe aparent mai vii și cu siguranță mult mai generos bugetate.

Până la urmă,

însă, cele 12 picturi și-au găsit asistenții maternali de care aveau atâta nevoie. Cornel Georgescu, Mihaela Luchian, Ion Luchian, Sofia Simona Duicu, Dana Apostol-Lulay și Ioana Oancea-Paimschi sunt cei care au răspuns apelului la adopție. În nici măcar 10 luni de la chemarea lui Paul Tocanie și al colegilor săi, toate cele 12 picturi adoptate s-au întors acasă, exhibându-și spre vizitatorii Muzeului de Artă frumusețea repusă în valoare.

Poate nu sunt mereu bani

în buget. Poate sunt alte priorități, poate se pot găsi mereu scuze, dacă scuze cauți. Dacă, însă, vrei doar să faci lucrurile să meargă, soluții există.

Așa că anul acesta începe a doua campanie de adoptare a unor picturi din Muzeul de Artă din Tulcea, picturi care, ca și celelalte 12, au nevoie de lucrări de restaurare. Nu suntem toți artiști plastici, dar, iată, și asta e o modalitate în care numele unui om care doar admiră arta, fără să o și facă, poate apărea într-un muzeu, alături de cea mai mare coleție Brauner din România.

(939 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. gresit! din cauza la un buget…asa e corect

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.