Home / Istorie / Maniu luptă pînă la moarte

Maniu luptă pînă la moarte

Zoom

Pe 27 noiembrie 1918, Iuliu Maniu a considerat că Viena a fost salvată destul și a pornit spre Transilvania cu armata de dezertori ardeleni. Dar 70 000 de țărani tropăind prin pusta maghiară nu erau un imbold la liniște pentru Budapesta. Așa că Maniu a sunat la Zagreb și la Belgrad pentru rute ocolitoare. Armata de strînsură, echipată de împărat, dar purtîndu-și uniforma în stilul muncilor agricole, a tăiat Balcanii de-a curmezișul, acălătorit pe tren, pe jos, în căruță, pe cal, cu bacul sau înot, a traversat codri, miriști, rîuri și munți și a reușit să atingă teritoriul Transilvaniei pe data de 1 decembrie 1918, cînd delegații de la Alba Iulia proclamau Marea Unire. Cele cîteva batalioane de infanteriști unguri, care luaseră la ochi spiritul unionist, s-au văzut nevoite să se retragă, înjurînd iuțeala ardelenească și căile ferate sîrbești.

După entuziasmul zilei de 1 decembrie, Iuliu Maniu a fost ales șeful Consiliului Dirigent al Transilvaniei, un fel de premier zonal cu puteri semi-absolute și total interimare. Dar pentru organizarea administrației în Ardeal și pentru viitorul lui politic a fost destul.

În februarie 1919, Gheorghe Pop de Băsești, șeful Partidului Național Român a pierdut bătălia cu infarctul. Astfel, cardiologia i-a făcut o propunere de carieră impetuosului Maniu, care a acceptat-o pe loc. Ca președinte al PNR, Maniu a abordat alegerile din noiembrie 1919 cu ambiții mari, chiar dacă realitatea i-a oferit rezultate mici. S-a născut imediat o coaliție antibrătienistă – Blocul Parlamentar – care a pus președinția consiliului de miniștri în mîna lui Vaida Voievod, adjunctul lui Maniu pe linie de partid.

În acest moment, cariera lui Iuliu Maniu începe să capete aura care l-a însoțit pînă la poarta pușcăriei. Abil, inteligent, credibil și întotdeauna bine plasat, Maniu a dus la desăvîrșire portretul politicianului de opoziție, care culege popularitate din fiecare discurs și guvernează prin adversari. Cînd Brătianu și-a subordonat Casa Regală și a instituit monopolul guvernelor directe sau de influență, Maniu s-a apropiat de academicianul Iorga și de învățătorul Mihalache, fuzionînd cînd cu unul, cînd cu celălalt. Dacă fuziunea cu Iorga și Argetoianu (Partidul Naționalist al Poporului) a fost de conjunctură, cea cu Ion Mihalache, șeful Partidului Țărănesc, a fost definitivă. Practic, ea nu s-a încheiat nici în anii cruntei prigoane comuniste, cînd cei doi lideri au trăit și murit în captivitate.

(5912 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.