Home / Scriitori / Marea dispută de la Onești

Marea dispută de la Onești

Zoom

Ce furtună s-a iscat la Onești în ziua cînd Alexandru Piru, academician și încă profesor la Facultatea de Filologie din București, a zis în fața unei clase pline cu elevi și literați: „George Ivașcu? Un secorist! Și un tornător.”! Pe atunci, George Ivașcu era directorul României literare. Nu mai avea cursuri la facultate, dar doi dintre criticii literari care colaborau la revista lui Ivașcu erau lîngă Piru, în prezidiu. Eugen Simion i-a retezat-o scurt lui Piru, spunîndu-i că George Ivașcu fusese o victimă a Securității care-l băgase în pușcărie, în anii ’50, în timp ce „alții” erau în libertate. Și i-a aruncat o privire nimicitoare lui Piru.

Nicolae Manolescu i-a zis și el cîte ceva lui Piru, care o ținea pe-a lui, dar fără să-l desființeze, ca Simion, ci dornic mai degrabă să liniștească spiritele. După ce s-a terminat întîlnirea cu liceenii au venit interpretările.

Cum de se repezise moderatul Eugen Simion la Piru, în apărarea directorului României literare, în timp ce Manolescu, discipolul și favoritul lui George Ivașcu, părea dornic mai degrabă să pună batista pe țambal?

Unii erau de părere că Simion fusese imprudent și că astfel pusese în primejdie festivalul de la Onești, „Zilele G. Călinescu”, căci dacă Piru sărise la Ivașcu, avea el ceva informații că se putea repezi la directorul României literare.

Alții credeau că bătrînul critic nu voia altceva decît să i-o tragă în provincie lui Ivașcu, cel care avea o părere atît de proastă despre critica literară a lui Piru încît nu ezită să o exprime printre literați. Iar literații nu ezitau să-i spună academicianului ce zisese Ivașcu despre el. Distracții culturale pe vremea lui Ceaușescu!

În sfîrșit, cei care se așteptaseră ca N. Manolescu să-l sfîșie pe Piru fiindcă îl făcuse securist și turnător pe Ivașcu erau consternați. Ivașcu era profesorul care îl luase din studenție pe Manolescu la Contemporanul,  îl introdusese ca intervievator în lumea mare a partidului unic și apoi îi dăduse pe mînă cronica literară a revistei, deși Manolescu voia să fie prozator. Și tot George Ivașcu îl făcuse pe N.M. cronicarul literar al României literare. Unul dintre poeții locali, bărbosul Lucian Valea, a fost de părere că, după intervenția neașteptat de dură a lui Eugen Simion, Manolescu a vrut să calmeze spiritele. La care un alt autor local a făcut rezumatul discuției. Așadar, Piru îl acuzase pe Ivașcu că fusese securist și turnător. Buun! Simion îi replicase că se înșela. Buun! Manolescu ce era să mai spună? Să-i dea dreptate lui Simion? Peste poate! Așa că și-a luat rolul de moderat, cel pe care, altfel, îl juca Eugen Simion. Ceea ce pentru Manolescu echivala cu o înfrîngere personală. Asta dacă ignorăm că N.M. îl liniștea din ochi pe amicul său, șeful de la Cultură al Județului Bacău.

(1387 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Intortocheate sunt caile Domnului, dar si mai alambicate, a se citi dubioase, ale omului. Unul a fost coleg cu Nini, republican de’ al lui nenea Iancu, altul a fost infiat de bunicul dinspre mama, ca sa nu sufere dupa tata, nu stii ce sa mai crezi. Adevarat este ca, si unul si altul, amandoi s- au aranjat dupa 89, sinecurile curg garla, anticomunismul a murit, traiasca anticomunismul! Curat nenea Iancu. Marian

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.