Home / Istorie / Mareșalul Averescu pierde lupta politică

Mareșalul Averescu pierde lupta politică

Zoom

În 1919, țărănimea traumatizată de război, demobilizată, împuținată, înfometată și așteptînd pămîntul pentru care își lăsase fiii în tranșee, a căzut în mistica arhanghelului Averescu. În imaginația populară, generalul umbla călare prin nori, ținînd în cumpănă sulița Sfîntului Gheorghe și săgetînd lumea cu privirea lui Iisus. Țăranii și-l aminteau de pe front – sau credeau că și-l amintesc – doar în tablouri magice, înfășurat în eroism și măreție, neclintit între obuze, dîrz și neînvins precum regele David. Mitologia averescană mergea mînă în mînă cu minunile creștine, iar poveștile cu el vindecînd oameni circulau fără rușine de la un sat la altul.

Această popularitate uriașă, nemaivăzută de la epifaniile Mîntuitorului, l-a făcut pe Averescu să pășească în politică. După un tur al județelor Ilfov și Călărași, unde clăcașii au îngenuncheat la vederea lui, bătrînii au plîns, iar femeile au leșinat de emoție, și-a făcut partid. În martie 1920, Averescu ia o majoritate biblică la alegeri și Brătianu se vede nevoit să-l aducă la putere. Brătianu beneficia și el de propria legendă, făurită în împrejurările norocoase ale Întregirii, iar acum ocupa funcția de samsar politic, dominînd Casa Regală și selectînd guvernele. Steaua lui Averescu avea o strălucire periculoasă, așa că Brătianu s-a hotărît s-o stingă. I-a umplut eroului ranița cu muncile lui Hercule și l-a împins în arenă.

La fel de pregătit pentru lupta politică pe cît fusese pregătită armata română de război, Averescu a început cu stîngul și a sfîrșit șchiopătînd. Chiar dacă sarcinile uriașe pe care și le-a asumat au fost scoase la vopsea, lumea avea așteptări mult mai mari de la un izbăvitor. Unificarea monetară, reforma financiară și reforma agrară n-au fost de ajuns pentru a-i calma pe foștii idolatri. Arhanghelul a dezamăgit și a fost tăvălit de presă prin smoală și fulgi. Brătianu l-a scos de la putere în vara lui 1921, prin vicleniile și trădările pe care le păstra în dulapul personal.

În cei patru ani care au urmat, Averescu s-a zbătut să-și refacă aura. Și, fiindcă discursurile lui la Arenele Romane au început să-i remobilizeze pe veterani și să dea semne că vechea adulație poate reveni la viață, Brătianu a pus la cale o nouă combinație. I-a promis generalului că, dacă o lasă moartă cu mulțimile, după patru ani, cînd Guvernul Brătianu își încheie mandatul, va urma un Guvern Averescu.

Așa s-a și întîmplat, numai că promisiunea a ținut un singur an. Averescu a fost înlăturat în iunie 1927 de la guvern, fără să mai revină vreodată.

Carol al II-lea, pe care Averescu l-a sprijinit să revină pe tron, l-a făcut consilier regal, ministru de stat și, în 1938, mareșal. Averescu a fost, fără discuție, cel mai bun militar dintre cei trei mareșali ai Armatei Române.

(5934 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. cu tot umorul de netagaduit al articolasului, sentinta din final total gresita…C. Prezan este fara discutie cel mai bun militar intre cei trei (pentu Averescu sa amintim doar ‘Manevra de la Flamanda’)

  2. Escu, escu, escu!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.