Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Marghilomanul de sacrificiu

Zoom Marghilomanul de sacrificiu

Alexandru Marghiloman s-a născut la Buzău, în 1854, în familia unui arendaș exotic și chefliu, vînător de dropii, jucător de cărți, om de lume cu legături la București, mare iubitor de femei și de cai. A trăit o copilărie rustică, plină de poienițe și privighetori, înconjurată de privirile negre ale proletariatului agricol, de pe care tatăl său, conu’ Iancu, lua, an de an, pielea. Alexandru era un băiat arătos pentru nivelul miriștii buzoiene și ăsta putea fi motivul pentru care fiicele țăranilor răzbunători îl doborau adesea din șaretă și îl tăvăleau prin fîn.

Conu’ Iancu îl trimite la Paris și, după numai patru ani, se întoarce cu doctoratul în drept și științe politice. Intră în magistratură și în viața cîtorva mondene ale Bucureștiului, dar ambele activități îl epuizează. Alexandru se face avocat și se însoară cu Elisa Știrbey, sora prințului Barbu Știrbey. Educată în epoca bărbaților cu păr pe față, Elisa e pasionată de cioc și de celelalte fantezii cu barbă. De aceea, după ce devine evident că, cel puțin în privința mustății, Ionel Brătianu o are mai mare, se mărită cu el.

Alexandru Marghiloman nu-și pierde încrederea în destinul fiilor de arendași. Intră în politică, se lipește de junimiștii lui Maiorescu și, în scurtă vreme, ajunge ministru în cabinetele de concentrare conservator-junimiste. E ministru la Interne, la Externe, la Lucrări Publice și face o impresie strălucită. E inteligent, cultivat, eficient și pe cale de îmbogățire. Născut pentru politică, începe să-și sape propriul coridor exact pe sub soclul statuii lui Brătianu.

Fondează Partidul Constituțional, fuzionează cu Partidul Conservator și, în lunga guvernare conservatoare din 1910-1913, ajunge ministru la Interne și Finanțe. În 1914, Alexandru Marghiloman e liderul Partidului Conservator și unul dintre cei mai mari moșieri ai țării. Lupta lui politică a fost dublată mereu de învîrteli și investiții în economia feudală, așa încît, înainte de Marele Război, Marghiloman deține herghelii și părți însemnate din Banca Agricolă, Banca Generală Română și societatea de asigurări Generala. E mai bogat decît dinastia Brătianu, dar mai prost plasat în simpatia casei regale.

Războiul îl găsește pe baricada neutralității. Consiliul de Coroană din 1914 îi dă dreptate, dar cel din 1916 îi dă dreptate lui Brătianu. Cînd România pierde patru cincimi din țară în fața Germaniei, Marghiloman rămîne la București. În baza trecutului său filogerman, încearcă să salveze ce mai e de salvat. Brătianu și regele nu vor să semneze armistițiul de la Buftea, așa că Averescu și apoi Marghiloman își asumă acest sacrificiu. Marghiloman acceptă poziția de prim-ministru, își pune semnătura pe un tratat rușinos, dar salvator, care permite armatei și statului să-l încalce. Războiul e reluat și România e întregită în exces tocmai datorită acestei semnături cu cîntec.

Alexandru Marghiloman a murit în 1925, odată cu Partidul Conservator, fără să știe că cei care l-au numit trădător îl vor cinsti ca pe un erou.

Citeşte mai multe despre:

4 comentarii

  1. #1

    Care-i povestea cu renumita lui cafea?

  2. #2

    Carutele sacagiilor s-au rasturnat si toata apa s-a revarsat. In lipsa de apa, cafeaua a fost fiarta in rom, la foc foarte mic.

  3. #3

    Sa mai zica cineva ca buzoienii nu-s (si) inventivi …

  4. #4

    Dar daca in loc de rom de Jamaica se pune rom de Ferentari?
    Cum ar fi o asemenea cafea?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint