Home / Interviu / MICHAEL SHAFIR: „Am devenit monarhist datorită antimonarhiștilor”

MICHAEL SHAFIR: „Am devenit monarhist datorită antimonarhiștilor”

Zoom

E unul dintre istoricii care au demontat calm și cu argumente fără drept de apel diverse minciuni toxice despre Regele Mihai I. Și unul dintre cei care au recunoscut meritele Regelui în momente de cumpănă de după 1990. Chiar și atunci cînd avem păreri diferite în anumite chestiuni, cum se va vedea din acest interviu, cred că Michael Shafir, fostul strălucit analist de la Europa Liberă, e același istoric pe a cărui onestitate nedezmințită te poți bizui.

Cristian Teodorescu: Ești unul dintre marii admiratori ai Regelui Mihai. Și unul dintre puținii săi susținători cu argumente solide în momentele de criză prin care a trecut. De unde ți-a venit asta?

Michael Shafir: Așa cum mi s-a întîmplat de cîteva ori referitor la alte subiecte (de exemplu, renașterea antisemitismului după 1989), am simțit nevoia să reacționez la atacurile imunde îndreptate împotriva Regelui. Pînă atunci, nu fusesem nici republican, nici monarhist. Poți spune, deci, că am devenit monarhist datorită antimonarhiștilor. Am inițiat o scrisoare la care s-au alăturat alți istorici prestigioși, care punea la punct lucrurile, mai ales (dar nu numai) în ceea ce privește absurda susținere că Regele ar fi fost simpatizant al Mișcării Legionare, ba mai mult, un profitor de pe urma averilor evreiești confiscate de regimul  Antonescu-Sima sau (mai tîrziu) de regimul Antonescu. Casa Regală a găsit de cuviință să îmi mulțumească, apoi lucrurile au mers pe o cale „naturală”, ca să spun așa. Cine a avut onoarea să-l cunoască personal pe fostul suveran știe despre ce vorbesc. Dar și tradiția familiei o cerea: mă cheama Michael la insistențele bunicului matern.

C.T.: De ce n-a venit Regele în România imediat după căderea lui Ceaușescu? Nu că n-aș ști, dar pentru cei care încă nu cunosc adevărul.

M.S.: Pentru că nu i s-a permis. Regele și-a exprimat imediat disponibilitatea de a o face, încă în luna decembrie. Situația era de asemenea natură încît exista riscul ca venirea sa să provoace dezbinări și mai mari în rîndurile revoluționarilor. Regele a avut constant înaintea ochilor datoria de a unifica poporul pe care îl simboliza. Ceva mai tîrziu, Petre Roman personal a atenționat-o pe Principesa Margareta că regele va fi imediat expulzat. Se știe ce s-a petrecut apoi, cînd a fost oprit ca un borfaș la drumul mare, pe șoseaua înspre Curtea de Argeș. Apropo, atunci am publicat în revista Institutului de Cercetare al Europei Libere primul meu articol „monarhist”.

C.T.: Nu cred în if history, totuși ar fi putut fi Regele Mihai, în 1990, varianta cîștigătoare pentru România?

M.S.: Îmi pui o întrebare dificilă. E foarte probabil că, din punct de vedere al imaginii externe, România ar fi profitat enorm și ar fi fost cu totul altfel percepută decît după avatarurile Pieței Universității. Din punct de vedere intern (și asta conta în primul rînd pentru Regele Mihai), el era pentru mulți (vai, prea mulți, probabil majoritatea) fie un necunoscut, fie descendentul celor care „prădaseră țara”, o dinastie „străină”. Sînt tentat să adaug: „de neam și țară”, deoarece, paradoxal, comuniștii înlocuiseră propriii lor reprezentanți din prima generație guvernantă cu Hohenzollernii. Ca să fiu corect pînă la capăt, aș adăuga că Regele Carol al II-lea i-a ajutat enorm în construirea acestei imagini și, în general, în efortul de a demola monarhia constituțională și rolul ei în istoria României.

C.T.: Ce și cît au însemnat în țară mesajele Regelui din exil de la postul de radio Europa Liberă?

M.S.: O să te surprind. Acele mesaje au însemnat mult numai pentru cei (din ce în ce mai puțini și mai vîrstnici) care mai credeau într-o posibilă schimbare. Regele însă făcea ceea ce a făcut în întreaga sa viață: își făcea datoria. Restul rămînea la latitudinea poporului. Așa a procedat în exil și tot așa a procedat după reîntoarcere.

C.T.: Pentru mine au însemnat mult, moralmente. Nu că aș fi crezut că România se va întoarce la monarhie, ci dintr-o crescîndă încredere în exilatul rege. Apropo. nu sînt un simpatizant al Principelui Radu. Ce părere ai despre el?

M.S.: Despre Principele Radu s-au vehiculat atîtea făcături otrăvite, încît chiar că trebuie să fii ferm în respingerea teoriilor conspiraționiste de tot felul ca să nu cazi în tentația întinsă cu atîta dibăcie. Despre unele vulgate, începînd cu Ion Caramitru (nu-l simpatizez deloc, apropo), care „bagă în pat la ordine”, ai auzit desigur și tu. Varianta cu „om de încredere” a fost convingător demolată de Principe, dar după cum constat din întrebarea ta, fără prea mult succes. Ne vrem democrați, dar nu suferim ca „unul din bobor” să  ajungă Principe Consort. „De ce el și nu eu?” Principele Radu a contribuit enorm la restabilirea imaginii monarhiei, așa cum ea exista pînă în ajunul maladiei care l-a răpus pe Rege. Celor din prima categorie li s-a alăturat, din păcate, o grupare din anturajul regal, ceea ce pe mine personal nu m-a surprins deloc. E vorba de gruparea care văzuse în Rege ceea ce Regele n-a fost niciodată și a continuat să refuze a fi: el a fost un simbol național, dar nicicum un simbol al naționalismului și al șovinismului, pe care le-a detestat.

C.T.: Casele regale din Europa s-au răcit în ultimii ani de Casa Regală a României. Protocol sau alte motive?

M.S.: Dacă aș fi Moromete, te-aș întreba „Pe ce te bazezi?”. Iarăși pe zvonuri de genul celor care îl „aduc pe tronul României” pe Prințul Charles, ca descendent din Dracula? Să așteptăm înmormîntarea Regelui, să vedem cine va participa și cine nu, și vom vedea cît adevăr e și în această versiune.

C.T.: Sper să ai dreptate, căci Mihai I e cel ce a readus România pe adevăratul ei drum, în timpul războiului. Dar după moartea Regelui ce mai înseamnă Casa Regală?

M.S.: Nu știu. Rămîne de văzut. Atrag însă atenția asupra faptului că Custodele Coroanei și-a încheiat anunțul decesului părintelui său cu tradiționalul „Așa să ne ajute Dumnezeu”. Numai monarhii (în funcțiune sau nu) au folosit acest fel de a-și încheia proclamațiile către țară.

C.T.: Ex-prințul Nicolae?

M.S.: Ex-principele Nicolae o luase pe urmele străbunicului său, Carol al II-lea, și acest lucru a fost inadmisibil pentru Casa Regală și pentru Regele Mihai în primul rînd. A fost scos din linia de succesiune tot așa cum a fost scoasă fosta principesă Irina, condamnată pentru organizarea luptelor de cocoși alături de soțul ei. Din nefericire, avem destule semne că fostul principe este încurajat de o serie întreagă de contestatari, din diferite motive. Mi-e teamă că acest spectacol de prost gust va continua.

C.T.: Moartea Regelui va avea efecte în lumea politică de la noi?

M.S.: Nu, pe termen lung. Da, pe termen scurt. Și nu mă miră că tocmai PSD-iștii, în frunte cu primarul general, încercă să profite.

C.T.: La ce te-ai gîndit cînd ai aflat că a murit Regele?

M.S.: La mine în apartament am o fotografie mare, înfățișînd momentul decorării mele cu medalia „Pentru loialitate” de către Rege. M-am recules în fața ei. Sînt agnostic, deci nu m-am putut ruga. A fost însă momentul în care am regretat că nu pot invoca deviza casei Regale – „Nihil sine Deo”.

 

(1387 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Etichete: