Home / Istorie / Micul și marele Titulescu

Micul și marele Titulescu

Zoom

Nicolae Titulescu s-a născut într-o familie care avea moșii mici și ambiții mari. Un bunic protopop și un tată prefect de Dolj n-au reușit să lărgească suprafața cultivată a familiei pînă dincolo de grijile existenței. Așa că modestia mijloacelor materiale l-a făcut pe tînărul Nicolae să se orienteze spre bogăția spirituală. A fost o mișcare chibzuită, fiindcă, printr-un noroc genetic, copilul era înzestrat cu o minte care depășea în valoare terenul arabil al județelor Gorj și Caraș-Severin.

Încă din gimnaziu a arătat o abilitate înfricoșătoare în deprinderea limbilor străine, iar în liceu, la Craiova, a cîștigat tot ce se putea cîștiga ca elev, inclusiv o bursă de cinci ani la Paris. Aici, Titulescu și-a întîlnit publicul. Un popor vorbăreț ca francezii știa să aprecieze talentul de vorbitor al tînărului oltean. Titulescu își vrăjea audiența, era în stare să vorbească zile în șir fără să se repete și, dacă ar fi tăiat bilete la curs sau la cafenea, ar fi putut trăi pe picior mare. Se spune că era în stare, doar vorbind, să adoarmă un chelner, să oprească o birjă, să pună pe spate o duzină de maici, să facă un sergent de stradă să plîngă și un stol de vrăbii să se miște sincron.

La facultatea de drept a uimit pe toată lumea, făcînd din examene spectacole cu public, iar doctoratul și l-a luat într-o sală plină cu morți, fiindcă nimeni din asistență n-a îndrăznit să respire. Mai multe loji masonice s-au luptat pentru el, fără să se știe, pînă azi, învingătorii și învinșii.

În 1905, Nicolae Titulescu s-a întors în țară, împovărat de obligația de a vorbi limba dacilor într-o societate în care franceza suna ca din gura coanei Chirița. Profesor de drept la Iași, apoi la București, Titulescu începe să farmece în stînga și-n dreapta, pentru ca, în 1909, să farmece în centru-dreapta, adică în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. În 1912, Take îl pune pe liste și îl face deputat de Romanați.

Discursul lui Titulescu îi năucește pe contemporani, așa cum harfa lui Orfeu năucea fiarele pădurii. Tînărul franțuzit are o finețe a limbii și o pătrundere a politicii externe nemaiîntîlnite. Ca și Take Ionescu, el înțelege ceea ce urmează să se întîmple în Europa și devine un susținător al intrării în război de partea Antantei. În 1917 ajunge ministru de Finanțe într-un guvern Brătianu, dar anul următor îl găsește la Paris, unde talentele sale se puteau exprima în cadrul și limba adecvate. E greu de spus azi cît din concluziile Păcii de la Paris i se datorează lui Titulescu, dar fără el și fără fraza lui strălucită, România Mare putea fi mai mică.

(5931 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. de data asta ai exagerat cu figurile de stil. ai facut un ghiveci cu de toate

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Etichete: