Home / Media / Milioane de moguli, nici o soluție

Milioane de moguli, nici o soluție

Zoom

Mogulii de presă, cum frumos i-a etichetat Traian Băsescu pe acționarii majoritari sau unici ai instituțiilor media importante, sunt și au fost personaje detestabile, cu puteri discreționare, care stabileau și stabilesc politica editorială, după cum reiese și din niște stenograme falsificate, scăpate pe surse către scribi a căror limbă etalează exact atâtea nuanțe de maro câți moguli au schimbat în ultimii zece ani. Mogulii aceștia nu prea vor mai fi, pentru că unii zac în pușcărie, vreo câțiva au ajuns la doi metri sub pământ, iar unii au ajuns capete de listă pe la Europol. Dar nu-i nimic: dacă nu mai sunt ei, există milioane gata să le ia locul.

Milioane de proprietari de jurnaliști așa cum numai cârnățarii care-și făceau ziare pe la începutul anilor ’90 (secolul trecut) se mai vădeau a fi. Milioane de oameni care știu ei mai bine cum se face presa. Milioane. Unii mai activi, alții ceva mai retrași, dar nerefuzându-și, nici ei, câte o ieșire nervoasă, din când în când.

Mogulul zilelor noastre este, așa cum spuneam, degrabă vărsătoriu de ordine, comenzi și reproșuri. Cum scrii un text și cum apare acesta pe Internet, mogulul sare ca ars, pune mâna pe tastatură și începe să-ți frece ridichea. Că de ce ai scris așa cum ai scris? Că de ce ai abordat subiectul cutare sau subiectul cutare? Păi, tu nu știi că el, mogulul, îl susține pe cel despre care ai scris? Cum îți permiți? Dar despre cutărică de ce nu scrii? Uite, alții scriu, ar trebui să scrii și tu, să înfierezi cu mânie proletară ceea ce deja au înfierat și alții. Mogulul zilelor noastre are în proprietate întreaga presă a României, iar el dorește ca aceasta să cânte pe o singură voce, oricât de falsă ar fi aceasta.

Mogulul de presă contemporan este, poate ați ghicit, cititorul online și privitorul posturilor TV care se distribuie gratuit. El, mogulul contemporan, nu investește un leu în presă. Plătește un abonament furnizorului de cablu și un alt abonament furnizorului de Internet, dar banii ăștia nu ajung la presa din România, care se distribuie gratuit, atât pe TV, cât și pe net. Excepție face PRO TV, care percepe bani de la cabliști, de la înălțimea audienței, și mai făceau TVR și SRR, care erau până de curând susținute și din abonamentele plătite de toți posesorii de contracte de furnizare de electricitate. Altfel, însă, nici un leu din banii milioanelor de moguli contemporani nu merge direct la creatorii de conținut. Dacă la asta adăugăm și faptul că mogulul contemporan urăște de moarte publicitatea, putem, fără mari șanse de a greși, să spunem că mogulul ăsta, de fapt, vrea să se scrie la comanda lui, după dorința și viziunea lui, dar fără să contribuie nici măcar la întreținerea sclavului de presă pe care și-l dorește.

În general, însă, ziariștii nu scriu la comandă. Există și excepții, dese, din păcate, care, însă, n-ar trebui să fie regula. E împotriva principiilor meseriei să accepți comenzi de la proprietari, e împotriva oricăror principii deontologice să accepți comenzi, în general. Și, totuși, Internetul a schimbat asta de foarte multă vreme. Comentacii, acei indivizi care intră în subsolurile textelor sau transmisiilor online ca să-și exprime zgomotos dezaprobarea față de conținut, se comportă ca niște proprietari de sclavi care vor rezultate rapide în operațiunea de demolare a dușmanilor lor. Iar comentacii au mulți dușmani. Un singur om, un singur ziarist nu poate acoperi lista completă a unui singur astfel de mogul wannabe. Iar când se strâng mai mulți comentaci, cu listele lor proprii, volumul de muncă cerut de către ei devine copleșitor.

Multe redacții ajung să cedeze în fața acestor indivizi, de cele mai multe ori nerelevanți. Dar pot accepta că, omenește, ajungi să cedezi în fața unor tâmpiței înarmați cu vuvuzele. Dacă e doar unul, dacă sunt doi, trei sau patru, poate reziști mai mult. Dar dacă se strâng zece, dacă se strâng douăzeci? Nu te mai uiți la faptul că ei reprezintă doar 0,1%, poate, din numărul celor care au citit textul. Pentru că sunt zgomotoși și insistenți, îi iei de buni. Pentru propriul tău confort, începi, fără să-ți dai seama, să te pliezi pe dorințele lor. Căci dacă un proprietar de media intervine brutal în munca ta, poți oricând să-ți dai demisia. Dacă un cititor anonim intervine brutal în mod repetat, poți ajunge să crezi că asta vrea publicul.

Or, problema e că nu mogulul – fie el plin de bani, fie atârnător la gratuitățile online – trebuie să-ți stabilească agenda editorială. Deasupra lor se află interesul public. Iar interesul public nu este reprezentat de ceea ce vrea publicul să vadă, să audă, să citească. Dacă acesta ar fi interesul public, ne-am ocupa toți de pisici, poze frumoase cu peisaje exotice, știri despre măriri de salarii, horoscoape lingușitoare și imagini menite a îndulci frustrările pe care le încearcă, în singurătatea din fața computerului, mulți dintre semenii noștri. Treaba ziaristului e să treacă interesul public pe partea sigură a străzii, chiar împotriva voinței tuturor celor de pe margine, chiar împotriva interesului manifestat de milioanele de moguli fără responsabilități.

Cele mai mari represalii la care recurg mogulii agresivi de pe net pot fi sintetizate într-o singură propoziție: “Gata, de azi încolo nu vă mai citesc!”. Ceea ce e, la urma urmei, corect: e nefiresc să treci la lecturarea unor texte mai complicate din presă, când tu nu ți-ai însușit cum trebuie nici abecedarul.

(939 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. E mai simplu sa citesti ceva ce confirma deja parerea ta.

  2. Ca sa nu vorbim de cei care judeca fara sa stie ce: pe ala eu nu-l citesc, ca e (basist, iohanist, psdist, sorosist,…). Dar asa a fost tot timpul, exista unii care stiu ei mai bine, nu pot sa fie manipulati, si combat cu o energie demna de un scop mai nobil orice parere diferita de a lor!

  3. din pacate trebuie sa recunosti ca presa on-line nu e presa. Lipsa distantei intre autor si cititor a scazut stacheta calitatii in ambele tabere. De ce as da bani pentru a citi un autor de continut daca il gasesc gratis pe net.

  4. Sunt exact ala descris de matale ,nea pah.Am ajuns mogul media.Hai ca sunt tare.Eram un nimeni.Mersi mult.

  5. Nu cumpar ziare. Nu sunt zgarcit. Sunt sictirit. Nu vreau sa-mi caut dreptatea prin articole de presa. Vreau doar putin bun simt si decenta de la un ziarist care are in fisa postului informarea corecta. Asa cum un bacan, pantofar sau zarzavagiu isi pastreaza clientela cu marfa de calitate si un ziarist trebuie sa faca la fel. E usor sa pierzi un client, mai greu e sa-l bagi in pravalie.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.