Home / Scriitori / Mintea și ciomagul Puterii

Mintea și ciomagul Puterii

Zoom

Pînă în 1990, dacă voiai să afli ce se mai întîmplă prin țară îl întrebai pe Laurențiu Ulici. Criticul era mai tot timpul plecat din București. Cu mașina lui, o Skoda, sau la vreme de iarnă, cu trenul. Cu avionul nu-i plăcea să meargă.

Debutanții, pe care-i proteja dezinteresat, îl căutau ca pe un mare preot itinerant. Îi spuneau tot ce-aveau pe suflet și ce se petrecea pe la ei prin tîrg: știri din categoria celor care nu apăreau în ziare. Laurențiu era printre puținii noștri scriitori care ar fi putut face o cronică adevărată a României de pe vremea lui Ceaușescu.

Îți povestea, aparent calm, ultimele noutăți despre izbînzile neștiute ale Epocii de Aur. Oameni care mureau cu zile fiindcă nu se găseau medicamente ori din pricină că la noi nu se făceau anumite operații, sinucideri din disperare, proteste care se încheiau cu dispariția protestatarilor, tineri împușcați la graniță de soldații noștri în termen și cîte altele. Unele dintre aceste știri ajungeau și la Europa Liberă, cu întîrziere, dar cu ecouri teribile, asemănătoare acelora de după cutremurul din 4 martie 1977.

Din cauza acestor relatări pe care le făcea confraților, Ulici primea amenințări oculte, să se astîmpere cu asemenea „activități” care nu făceau cinste unui redactor de la Contemporanul care mai era și critic literar. Laurențiu se făcea că nu pricepe. Nu știu cît curaj avea, dar în nici un caz nu era un tip fricos ori laș. Se afișa cu disidenții locali, dintre care mulți erau scriitori, iar dacă era sfătuit de oficialități să nu se încurce cu ei, cînd ajungea prin vreo localitate a patriei, răspundea că el se întîlnește cu oricine vrea să-i vorbească, fiindcă așa credea el că trebuie făcută meseria de critic literar și cea de gazetar.

Ulici ajunsese pe o listă neagră secretă și fusese prevenit că s-ar putea să o încurce. Mai precis, să i se pună de un scandal de drept comun sau la întîlnirile cu cititorii să i se adreseze întrebări cu cîrlig securistic, încît după ce ar fi răspuns să poată fi agățat pentru delicte împotriva orînduirii. Jucătorul din el știa să cîștige și cu o pereche de șeptari, așa că la aceste amenințări plusa. I s-ar fi putut aduce acuzații pentru multe altele, ceea ce-l făcea să se mire că era amenințat doar pentru vorbele lui și pentru întîlniri care nu erau oficial acuzate de nici un delict. Laurențiu avea o logică strivitoare, dar mai știa că, dacă i s-ar fi întîmplat ceva, armata lui de debutanți s-ar fi străduit să-l apere. Cu cît succes? Asta nu știa, dar ca un mare jucător ce era, Laurențiu spunea că Puterea, chiar și atunci cînd trișează, își folosește prost cărțile, fiindcă e învățată să cîștige cu ciomagul, nu cu mintea.

(1276 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.