Primul Bad Santa a fost la vremea lui un film apreciat. Nu neapărat pentru umor, ăsta fiind chestie de gust sau, în cazul de față, de prost gust. Dar măcar era o adiere de aer proaspăt într-o zonă dominată de producții siropoase, în care zahariseala era surclasată doar de morala instantă, scoasă din cutie și preparată într-un litru de apă caldă.
Acum, dacă tot vine Moșul prin hypermarket-uri de o lună și ceva, era și cazul ca Hollywood-ul să revină în forță pe aceeași temă și să arunce pe ecran o continuare în același mod elegant în care maimuțele aruncă unele în altele cu producție proprie.
Indiferent de cît de bun sau de prost a fost primul Bad Santa, vremea lui a fost în 2003. Azi sîntem în… nu 2003, asta e sigur. Tipul personajului mizantrop, măgar și nesuferit a fost stors de orice vlaga în ultimii 13 ani, așa încît pînă și simpla idee de-a relua povestea are appeal-ul unei pivnițe în care se ține brînză împuțită de colecție.
Judecați și singuri: Willie (Billy Bob Thornton) a reușit să facă praf, prin alcoolism și miserupism, și dramul de fericire pe care îl storsese în finalul filmului precedent. Deci cochetează discret cu sinuciderea pînă cînd Marcus (Tony Cox) vine salvator să-l atragă într-o nouă antrepriză cu parfum penal. „Deci fii atent, mergem la Chicago și dăm lovitura la un charity local. Două milioane de dolari!!! Îți dai seama cîtă vodcă la 6 lei suta poți să bei la buticul din colț?”
Și, cum în doar doi oameni nu pot fi spuse atîtea glume nehazlii fără să adoarmă și regizorul în scaun, galeria de personaje este populată rapid cu Sunny (Kathy Bates), mama denaturată a protagonistului, Thurman Merman (Brett Kelly) în același rol de „nu știu pe ce luma mă aflu, dar mie-mi place moșul ăsta bețiv” și Diane (Christina Hendricks), fostă alcoolică, actuală ninfomană. Teoretic, ea are și un rol în film, dar, în afara unei scene triste de sex lîngă tomberon, eu n-am reținut nimic.
De fapt, distribuția nici nu contează. La fel cum nu contează nici cochetarea lui Bates cu premiul Oscar. Scenariul ar fi fost foarte mulțumit cu oricine, actor să fie. Sau, dacă nu era actor, măcar cu niște aspiranți de la Românii au talent. Ăia care erau dați afară din prima rundă, fără să mai apuce să intre pe scenă.
Practic, filmul ar putea fi considerat o comedie doar de două categorii de oameni: copiii de cîțiva ani, pentru care orice adult care spune o porcărie pe ecran e ceva demn de rîs, și hipsterii care se declară fumați grav după ce un luzăr din Centrul Vechi le-a vîndut oregano pe post de iarbă.
Înșiruirea de țărănii și mitocănii aruncate cu ură între personaje mizerabile moral nu are miză, nu are scop, nu are nimic. Scenariștii au aruncat în texte kilograme de glume groase, de grotă de-aia bună, de țară înapoiată, fără să urmărească vreo ironie anume, ci doar așa, pentru că pot. Pentru că shock value, dacă vreți.
În final, se poate spune doar atît: Bad Santa 2 era un film bun de Halloween. Pentru că producția, dacă îi putem spune așa, arată ca și cum niște sataniști stupizi ar fi mers beți în cimitir, ar fi dezgropat originalul și l-ar fi întins pe ecran, ținut grămadă cu sîrmă, gumă și scuipat.
Bad Santa 2. R.: Mark Waters. Cu: Billy Bob Thornton, Tony Cox, Kathy Bates.
