430 î.e.n. – Dacii câștigă un proces răsunător împotriva lui Herodot, care îi numise cei mai viteji și mai drepți dintre traci. Se pare că pe daci i-a deranjat asocierea cu tracii și l-au târât prin tribunale pe bietul istoric.
300 î.e.n. – Intimidați de legile foarte stricte care sancționează defăimarea, insulta și calomnia, dacii decid să nu dezvolte un alfabet propriu și o cultură scrisă.
110 e.n. – Noua stăpânire romană impune legi stricte ale cenzurii și le interzice dacilor să mai spună ”viezure”, ”barză” și ”mânz”.
1330 – Regele Ungariei se jură că nu l-a atacat pe Basarab I pentru că voievodul ar fi cuman. El n-are nimic împotriva cumanilor, chiar are prieteni cumani.
1347 – Dragoș, un voievod din Maramureș, întemeiază Moldova. În acest fel, el a făcut posibile toate glumele cu moldoveni pe care încă le mai spunem cu plăcere.
1600 – Mihai Viteazul îi aduce pe toți românii laolaltă, între granițele aceluiași stat, înfăptuind astfel o năzuință milenară: aceea ca oltenii să facă mișto de moldoveni, bucureștenii să spună bancuri cu ardeleni și muntenii să-i tachineze pe bucovinenii care nu recunosc că sunt tot din Moldova.
1716 – Dimitrie Cantemir publică Descrierea Moldovei. Cartea era adresată în primul rând moldovenilor, ca să afle și ei cum vede țara lor unul care nu e beat.
1821 – Mișcarea lui Tudor Vladimirescu duce la retragerea domnitorilor fanarioți din Țările Române. Nu prea ne-am priceput să guvernăm singuri țara, pentru că după 45 de ani ne-am prins urechile și am apelat iar la străini. Ideea e că da, românii sunt reticenți față de străini, dar nu la fel de mult cum sunt față de ceilalți români.
