Home / Raport despre starea ficţiunii / Momente esențiale din viața lui Andrei Pleșu

Momente esențiale din viața lui Andrei Pleșu

Zoom

1948 – Andrei Pleșu vede pentru prima oară lumina zilei și rămâne perplex. Chiar nu credea că e posibil așa ceva, mai ales în România anului 1948.

1954 – Suferă un accident nefericit la joacă. Pronosticul medicilor e necruțător: micul Pleșu riscă să rămână siderat pentru tot restul vieții. Chestie ciudată, pe Pleșu asta îl lasă indiferent.

1963 – Are de scris o compunere despre vacanța de vară. Găsește o compunere din 1961 care se potrivește perfect și acum, semn că lucrurile nu s-au schimbat între timp și că trăim în continuare în zodia lui nenea Iancu, monșer. Profa de română vomită puțin în gură.

1967 – La Bac îi pică exact subiectul pe care-l pregătise cel mai bine: cât de puțină gramatică știu liderii politici din nuvela “Sobieski și românii”. Hatmanul Jablovoski, cel puțin, vorbea o polonă execrabilă, semn că n-avea pic de respect față de contribuabilul leș.

1970 – Se interesează care-i cea mai difuzată piesă la radio, ca să o desființeze într-un editorial pedant și nedrept pe care oricum nu-l citește nici un fan al piesei. Îi mărturisește lui Liiceanu că melodia aia lui, de fapt, îi place.

1989 – Pică regimul comunist. Rămâne perplex.

1990 – Ajunge ministru al Culturii, ceea ce chiar îl lasă siderat. Apropiații îl sfătuiesc să-și revină și să se apuce de treabă, pentru că-i foarte greu să faci ceva atunci când te miri continuu.

1999 – Eclipsa totală de Soare îl lasă perplex. Nu-i vine să creadă că Luna, așa micuță cum e ea, poate să proiecteze o umbră atât de mare încât să blocheze lumina solară. Oau!

2003 – Lucrarea Despre îngeri devine bestseller. Asta îi lasă perplecși pe mulți, în special pe românii mai slabi de înger.

(1429 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. si sa fie chemat la o comisie

  2. Hai sa nu ne legam de „talia” lui Pleşu. E impresionanta, ca circumferință.
    Oricum, era mai micuță atunci când se milogea de piticu odios ca să îl cruțe de „exil”.

  3. ,, Esentialele” vietii dlui. Plesu se citesc, evident, in cheie ironica ( asta-i ,, specialitatea” revistei, bre… ). Ceea ce spune, insa, dl. Mihai Radu intr-o alta pagina a aceluiasi nr. al revistei de fata ( revista breslei ) imi pare-a exprima o usoara frustrare a autorului. Eu n-am gasit ,, ironia” urmarita ( probabil ! ) de autor. Multi chemati, insa mai putin alesi ( ori vitavercea ? ). Apropo, isi aminteste cineva ( fara sa caute in arhiva ziarului Adevarul) numele ,, pozarului” care-afirma despre dl. Plesu ca-i un fals intelectual ? Aud ? S-auzim numai de bine !

  4. Avand principii vechi,ce sa-i mai fac,cred ca,daca tot te apuci de facut bascalie de cineva,mai ales de un om de cultura,ar trebui sa te documentezi oleaca (vreo 5 minute).Scrierea lui Negruzzi nu a aparut niciodata la liceu (de obicei prin clasa a VI-a),asa ca nu avea cum sa fie subiect de Bac;e o pvestire tipica si nu o nuvela (diferentele se pot afla tot prin manualele de gimnaziu),iar pe hatman il chem a Iablonovski.Ei,nu conteaza,fleacuri!

  5. panaetee, cenzuriosule!!
    cica alecsandri batind apropoase la eminesc..e unul care cinta mai dulce decit mine…
    asa si tu..m-ai vazut ca sunt mai bun , mai destept, mai bazat decit tine si m-ai cenzurat…hai sa ne-ntrecem in codeie, caci doar de doru buscu ma tem si putin si de maria grapini…de dinescu zis si canci-revolutie nu vreau sa zic nimic.

  6. Citind unele comentarii am ramas siderat si perplex simultan

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.