Atunci când ne lovim de câte o situație aparent nouă, în care vreo persoană se trezește față-n față cu diverse acuzații, ne grăbim să ne plângem cât de prost o ducem la capitolul legislativ.
Prima lamentare se referă la lipsa legilor. N-avem, domnule, legi care să prevadă și situația asta. Asta e, de 27 de ani Parlamentul n-a fost în stare să dea legi suficiente, că ăia dorm în Parlament și nu fac nimic, se gândesc doar la ei.
Cam asta au zis mulți dintre cei pe care i-a luat prin surprindere faptul că a început cercetarea judecătoarei Camelia Bogdan pentru o posibilă incompatibilitate și un posibil conflict de interese. Cică dacă ar fi existat legi, doamna judecător nu s-ar mai fi aflat în situația respectivă, ea fiind om al legii, deci ar fi respectat legile existente. E clar că nu existau, deci n-a avut ce încălca etc., etc. Dar legi care să stabilească situațiile de incompatibilități ale magistraților există. Nu una singură, ci mai multe.
Atunci, vocile s-au auzit din nou, spunând că dacă există legi, iar o judecătoare exemplară este, totuși, acuzată de ceva, atunci legile alea sunt proaste, incomplete, interpretabile. În mod surprinzător, legile cu pricina sunt foarte clare, nu lasă portițe de interpretare, nu sunt împănate cu chichițe juridice ca să permită varii scamatorii.
Și atunci, dacă legile există și sunt clare, de ce a ajuns doamna Camelia Bogdan în situația asta ingrată? Pentru că, ne spune Inspecția Judiciară a CSM, Camelia Bogdan a ținut morțiș să participe la o activitate incompatibilă cu statutul său de judecător, activitate care i-a adus puțin peste 10.000 de lei net. Cunoscând legea, Camelia Bogdan a crezut că, totuși, ar exista o portiță prin care, ca judecător, ar putea efectua și alte activități remunerate, altele decât cele din învățământul superior sau decât activitatea de a preda la Institutul Național al Magistraturii sau la Școala Națională de Grefieri. Pentru a nu avea probleme după prestarea activității și încasarea onorariului, Camelia Bogdan i-a scris un e-mail amicului Horia Georgescu, de la ANI, rugându-l să-i dea o hârtie că nu ar fi în incompatibilitate. Horia Georgescu, băiat de comitet, a primit e-mail-ul vineri și a eliberat hârtia respectivă, cu antetul ANI cu tot, luni. Inspecția Judiciară a fost impresionată de modul exemplar în care funcționează ANI, numai că a amintit atât inspectorilor de integritate, cât și doamnei judecător că pentru o astfel de hârtie care, chipurile, ar fi absolvit-o de vină, ANI ar fi trebuit să efectueze o cercetare serioasă a cazului, nu doar să aprobe o decizie dată de șef.
ANI s-a enervat, doamna judecător s-a enervat și, după o vreme, a rezultat o nouă hârtie de la ANI, rod al unui proces, de data asta legal și complet. Concluzia ANI a rămas aceeași: doamna Camelia Bogdan putea să se joace pe bani de-a formatorul pentru că este expert european și pentru că o hotărâre a ÎCCJ permite magistraților să predea cursuri finanțate din fonduri europene pentru Justiție.
Ca să vedem cât de bine și profesionist lucra ANI pe vremea domnului Georgescu și chiar și după aceea, putem spune doar că s-a dovedit, finalmente, că doamna Cmaelia Bogdan nu este expert european al nici unei instituții europene din domeniul Justiției, ea participând doar la un curs și atât. Mai mult, decizia ÎCCJ care permitea magistraților să predea şi să fie remunerați la cursuri din fonduri europene se referea fix la cursurile pentru oameni din sistemul judiciar, nu la cursuri pentru funcționari ai Ministerului Agriculturii. Dar asta n-a împiedicat ANI să o ajute să ia și ea niște bani, prestând o activitate incompatibilă cu statutul de magistrat.
Trist în povestea asta este că, atunci când unii privilegiați ai sorții au nevoie de o ușoară spălare, coafare și îndreptare a tablei boțite, ANI sare prompt în ajutor, oferind alibiuri legale. Reconfortant e să aflăm că șmecheriile astea nu funcționează în fața unor judecători adevărați. Judecători care nici nu se bucură la 10.000 de lei, nici nu se lasă amețiți de epoleții șefilor și amicilor șefilor incompetenți de la ANI.
