De când avem turiști străini, am ajuns o țară de oameni care vorbesc între ei în engleză. În fața fiecărei cârciumi din Centrul Vechi e o fată care te invită înăuntru la ceai, cafea sau bere, crezând că ești turist străin. Sau dacă nu ești, atunci știi engleză suficient de bine ca să înțelegi despre ce e vorba și să te simți flatat că te ia drept occidental.
Cel mai ciudat fenomen e însă al cerșetorilor și escrocilor români care te abordează în engleză dându-se drept străini. La început te-ntreabă dacă știi engleză. Și tu răspunzi că da, și pentru că vrei să ajuți un turist rătăcit, dar și din vanitate. Abia pe urmă ești introdus pe culoarele întortocheate ale escrocheriei, unde afli povestea lui: i s-au furat banii și actele și-i fără nici un ajutor într-o țară străină. Are nevoie de mărunțiș pentru mâncare și autocar. De obicei îl știi, pentru că l-ai văzut cam în același loc îmbrăcat în călugăr, cerând bani pentru o biserică și acte de binefacere.
Cu adevărat spectaculoasă e însă o subcategorie a escrocilor poligloți. Acum ceva timp, m-a abordat o femeie care arăta exact ca un cerșetor român, doar că întreba în stânga și-n dreapta, într-o engleză cu accent românesc, ”Do you speak english?”. I-am zis că yes, moment în care interacțiunea noastră s-a încheiat. I se terminase engleza. Altceva nu mai știa să zică. Era clar că abia preluase și ea metoda de la alt cerșetor și încă mai avea de lucrat. Eram doar un cobai din laboratorul ei de escrocat oameni.