Home / Bibliomania / O carte publicată de dragul unei singure cititoare

O carte publicată de dragul unei singure cititoare

Zoom

În lunga lui carieră de prozator, englezul David Lodge n-a scris decît vreo cîteva povestiri. Se simte mai bine în pielea romancierului, cum și recunoaște în prefața acestui volum care n-ar fi apărut dacă Lodge n-ar fi primit o stranie propunere din partea unei admiratoare care voia să-i facă o surpriză. O să mă întorc la admiratoarea lui puțin mai încolo. Scrise la mare distanță una de alta, amănunt de care-ți dai seama doar după obiectele din recuzita fiecărui text, povestirile realiste ale lui Lodge sînt suficient de apropiate stilistic încît volumul să nu aibă aerul dezolant al cărților de strînsură. Asta se trage de-acolo că scriitorul și-a găsit de tînăr stilul și nu și-a bătut capul cu încercări de a se reinventa, cum se zice, ci și-a văzut netulburat de drum, chiar dacă la începuturile sale i s-a mai întîmplat să fie refuzat de editori sau să i se ceară să facă modificări în texte, ca să răspundă „așteptărilor” cititorilor.

În amintirile sale, Lodge ia peste picior pretențiile editorilor cu care a avut de-a face în tinerețe, că s-ar pricepe mai bine decît el la ceea ce se află în capul cititorilor. Cînd cărțile lui au început să fie cerute de public, omul și-a republicat cu succes romane în prima lor variantă, cea despre care editorii îi spuneau ritos că n-o să meargă. Lodge recunoaște însă că uneori cererile editorilor erau cît se poate de îndreptățite și că veneau în întîmpinarea propriilor sale nemulțumiri față de prima formă a textelor, pe care el o credea și ultima. Chiar și povestirea care dă titlul acestui volum, spune el în postfață, inițial avea alt final. El însuși era nemulțumit de ceea ce-i ieșise, așa că a dat curs sugestiei primite din partea redactorului și a încheiat-o altfel.

Cum s-a născut însă cartea? Dintr-o întîmplare. O cititoare devotată a inventat o mobilă pentru uzul bărbatului care nu voia să se dea jos din pat, astfel încît personajul lui Lodge să poată trăi nestingherit și astfel. Autorul n-are ce face cu invenția cititoarei sale, așa că îi propune s-o expună undeva. Atîta că povestirea nu era cunoscută de cititori. În Anglia apăruse cu multe decenii înainte, într-un tiraj de vreo sută de exemplare. Așa că, spune autorul în prefață, a decis să scoată un volum în care să adauge celelalte povestiri ale sale, plus încă două, anume scrise pentru această apariție. Cîți autori ar recunoaște că au scos o carte de dragul unei singure cititoare despre care nici măcar nu știu mare lucru?! David Lodge face asta cu același umor fin pe care-l regăsești și în povestirile lui. Chiar dacă povestirile astea par niște felii de viață, cam ca în Oameni din Dublin de Joyce, cele mai multe sînt pure ficțiuni, chiar și cele scrise la persoana întîi. De altfel, ca să-i scutească pe cititori de presupuneri fără rost, Lodge explică pe scurt în postfață ce hram poartă fiecare dintre textele cărții. Și, în semn de omagiu pentru cititoarea sa, cea care a inventat o piesă de mobilier pentru un beneficiar care nu există decît în paginile cărții lui, scriitorul îi publică acesteia comentariul despre Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat și despre obiectul născocit de ea.

Ca vechi admirator al lui Lodge romancierul, singura nemulțumire pe care o am după ce i-am citit povestirile e că a scris atît de puține.

David Lodge, Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat și alte povestiri, traducere de Radu Paraschivescu, Editura Polirom, 2017.

(1305 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.