Home / Scriitori / O farsă la vîrful așa-ziselor vîrfuri

O farsă la vîrful așa-ziselor vîrfuri

Zoom

Pe vremea cînd Adriana Bittel răspundea de paginile cu externe ale revistei România literară, prozatoarea avea o grijă nebună de ele. Verifica pînă și notele pe care le primea de la colaboratori de încredere, sursele din publicațiile străine, ca să nu se strecoare vreo greșeală în știrile pe care le publica. Apoi stătea de vorbă cu contributorii, față în față sau telefonic, dintr-o veche deprindere de corectoare școlită de George Ivașcu, dar mai ales de Roger Câmpeanu, fostul secretar general de redacţie al revistei. Roger era pățit cu paginile de știri culturale externe ale revistei. Unele erau traduse anapoda, altele erau fabulații preluate de traducători din colportări la a doua sau la a treia mînă.

Pe atunci era tot mai greu să verfici o știre culturală. N-aveai cum, fiindcă sursele ajungeau tot mai greu în România sau, dacă ajungeau, erau ținute sub obroc de cenzură pînă era verificat conținutul publicațiilor străine care ajungeau în țară. Așa că știrile care apăreau drept prospături culturale în R.l. în ultimii ani înainte de decembrie 1989 erau, de cele mai multe ori, adevărate antichități în presa din Occident. După acel decembrie fatal, la conducerea revistei a apărut un soi de rotativă, alcătuită din Octavian Paler și Nicolae Manolescu. Treaba asta a funcționat pînă a început să scîrțîie. Paler nu-l mai voia pe Manolescu și viceversa. S-a votat atunci în redacție care dintre cei doi să fie directorul României literare. A cîștigat Manolescu. Ca fapt divers, nici unul dintre cei care l-au votat pe actualul director al revistei nu mai lucrează acolo. Au fost pensionați sau trimiși la plimbare de cel pe care l-au votat.

Manolescu l-a însărcinat să le dea aceste vești redactorilor revistei pe Alex. Ștefănescu. Apoi l-a dat și el afară. Noua echipă de la România literară nu-și permitea, ca redactorii dinainte, să facă bancuri pe seama directorului, cu el de față, și nici să-l contrazică în ședințe asupra sumarului numărului următor.

Ca unul care-l țuțărise pe George Ivașcu, pe vremea cînd acesta conducea revista și nu dădea socoteală nimănui din redacție despre ce intra în sumar, N. Manolescu a reînnoit în democrație o tradiție din anii comunismului. Cu ce efect? România literară a scăzut la vînzări, iar redacția ei a ajuns să fie considerată o trupă de lingușitori ai lui Manolescu.

Dar poate că trupa cea nouă a directorului care e și președinte al Uniunii Scriitorilor o fi alcătuită din redactori conștiincioși, chiar dacă nu sînt în stare să ridice vînzările revistei! Cel puțin așa i-am auzit pe unii binevoitori. Ce să vezi, însă, că și de această binevoitoare ipoteză se alege praful. România literară a picat victimă unei farse pe care orice redactor priceput ar fi sesizat-o. Asta ca să nu mai spun că, la ședințele de redacție ale revistei, farsa a primit binecuvîntarea tuturor, inclusiv a directorului revistei, cel care decide suveran asupra textelor care vor fi publicate.

(1276 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.