Home / Bibliomania / O gheișă la vremea ei

O gheișă la vremea ei

Zoom

Cine a citit Antologia nuvelei fantastice tradusă în 1970 de Dumitru Țepeneag poate își mai aduce aminte de celebra povestire a japonezului Junichiro Tanizaki, Tatuajul. Zic „poate” fiindcă au trecut aproape 50 de ani atunci. În schimb, nu-mi imaginez că cititorii colecției ziarului Cotidianul au uitat romanul lui Tanizaki, Jurnalul unui bătrîn nebun, deși au trecut niscaiva anișori de cînd cartea a apărut la chioșcuri împreună cu ziarul.

Cînd am văzut că Polirom a publicat un roman de Tanizaki, m-a lovit o dublă și implacabilă nostalgie. După cititorul care eram în adolescență, cel ce își închipuia că descoperă continente și insule literare cînd citea clasici ai lumii. (Și cum pe atunci nu exista net-ul, despre Tanizaki mi-am închipuit că era o combinație japoneză între Mircea Eliade și Sadoveanu.) Dar și după bucătăria colecției Cotidianului, cînd, după ce alegeam cîte un autor și vedeam cartea apărută, mă treceau junghiuri prin inimă pînă aflam cum i-a mers volumului. În privința lui Tanizaki, marea mea temere era că, în ciuda celebrității sale clasicizate în Japonia și în lume, la noi nu prea știau cititorii de unde să-l ia. Antologia nuvelei fantastice fusese retrasă din circulație după ce Dumitru Țepeneag rămăsese la Paris.

Cît despre legenda că, în 1964, Tanizaki se aflase pe așa-zisa listă scurtă a Premiului Nobel, ea nu mi se părea un argument convingător pentru cititorul din România. Căci asta e ca și cum i-ai spune unui japonez, ca să-l citească pe Nichita Stănescu, că și poetul Necuvintelor ar fi ajuns pe vreo asemenea listă. Nici măcar faptul că unul dintre cele mai mari premii literare din Japonia poartă numele lui Tanizaki nu mi s-a părut atunci un argument care să-i stîrnească interesul românului cititor. Așa că am stat cu moartea în suflet pînă au venit „cifrele”: Tanizaki se vînduse bine! Recunosc azi că, atunci cînd am spus că bănuiam că asta va fi soarta cărții lui la chioșcurile din România, cel mai cinstit cuvînt pe care l-aș fi putut folosi era „speram”.

Nici acum însă n-aș zice că Tanizaki e o celebritate pe la noi. Așa că nu-mi rămîne decît să sper că Moartea lui O-Tsuia va avea parte de atîția cititori pe cît îi merită.

Romanul ține de obsesia lui Tanizaki pentru femeile fatale, care s-a ținut după el încă de la povestirea de debut. Aici, femeia fatală, fiica unică a unei familii onorabile de cămătari, fuge de acasă împreună cu un servitor care pînă atunci era și el un tînăr onorabil, dar nu într-atît încît să-și poată ridica nasul la fata stăpînilor. Cei doi îndrăgostiți se apucă de crime, ca să-și vadă de amorul lor. Sîntem în Japonia tradițională, cu chimonouri și sandale, cu samurai activi și cu gheișe cu reputație încă îndoielnică, de curve cu pretenții, mai degrabă decît de artiste ale acompaniamentului. Toate astea însă nu sînt povestite și pentru cititorul occidental, cum face mai tîrziu Haruki Murakami, finalistul contempran al Nobelului, ci pentru japonezul care ține minte dacă nu istoria, măcar tradițiile țării sale. Așa că notele de subsol ale traducătoarei mi se par binevenite. Sînt curios însă dacă aceste note nu s-ar putea adresa și cititorului obișnuit din Japonia de azi, ca să-l ajute să priceapă cuvinte care nu mai sînt în uzul limbii vorbite și care deveniseră arhaisme sau cel puțin cuvinte rar folosite, încă de pe vremea lui Tanizaki. Dar închipuiți-vă un ritm epic de un modernism fără cusur, ambalat într-o poveste despre alte vremuri, ca și cum Sadoveanu al nostru s-ar fi apucat să scrie thrillere, apăsînd pînă la podea accelerația romanelor sale. Așa ceva nu se poate, o să spuneți. O să vedeți că se poate.

Junichiro Tanizaki, Moartea lui O-Tsuya, traducere și note de Magdalena Ciubăncan, Editura Polirom, 2017.

(1307 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. … face cat zece femei!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.