Home / Ghidul călătoriilor de iarnă / Ocoliți Valea Prahovei și nu priviți niciodată înapoi!

Ocoliți Valea Prahovei și nu priviți niciodată înapoi!

Zoom

Au existat vremuri cînd, ca să ajungi de la București pe Valea Prahovei, îți lua mai puțin de o zi. Asta se petrecea însă demult. Între secolul V, cînd, fugăriți de huni, dacii par­curgeau distanța Cîmpia Getică − Vîrfu Omu în mai puțin de șase ore, și anul 1992, cînd programul Rabla invada România pe la Nădlac, pe Valea Prahovei se circula rapid. Azi, această epocă a vitezei a luat sfîrșit. Azi, dacă vrei să mergi la Predeal, stai.

Stai o oră la Comarnic, așteptînd, la o coadă de opt kilometri, ca agentul de circulație să dirijeze o trecere de pietoni pe care bețivii localității se fîțîie de la boscheți la non-stop. Mai stai o oră la Sinaia, la confluența nesemaforizată a centurii cu drumul de oraș. Stai și la Bușteni, unde un alt agent de circulație și o altă trecere de pietoni imobilizează un milion de mașini pe oră, în fiecare oră. În cazul în care izbutești să te strecori printre accidentele de rutină, în care Logan-uri se fac zob în radiatoare de TIR și blochează traficul ore în șir cu caroseriile lor incendiate, ajungi mai repede. În caz contrar, e bine să ai la tine provizii și cort, ca să poți înnopta pe marginea drumului.

Iarna, aceste suplicii se amplifică. Timpii de așteptare, nervii, riscul de a fi scos de pe carosabil de jeep-uri scăpate de sub control se înzecesc. Între tine și vacanță se interpune o altă vacanță, o vacanță de coșmar petrecută la volan, în care ai tot timpul de pe lume să te cerți cu nevasta, să-ți bați copiii, să-ți faci semne obscene cu ceilalți participanți la trafic, să te reapuci de fumat, să pui la punct un asasinat politic, ba chiar să divorțezi. Dar, așa cum spune înțelepciunea orientală, nu destinația e importantă, ci drumul.

Pînă la urmă, însă, ajungi. Chiar dacă jumătate din week-end s-a dus între Azuga și Poiana Țapului, iată-te în fața cabanei. Că e hotel, că e pensiune, că e refugiu alpin sau că e palatul lui Dan Ioan Popescu de lîngă Sorica, nu contează. Igrasia și enterocolita pot fi oriunde. Dacă vrei să te recăsătorești cu soția după aventura drumului, nu-ți hrăni copiii la restaurant decît dacă bucătarul ți-e frate sau mamă. E o prudență elementară să-i ții nemîncați și, dacă țipă, dă-le ceva de băut și culcă-i. E preferabil să-i păstrezi sănătoși sau măcar vii.

Dacă ai rezolvat cu dormitul și cu mîncarea, ai rezolvat tot, fiind­că pe Valea Prahovei nu mai e nimic altceva de făcut. A, poți schia, dar numai dacă insiști. Pîrtiile de obicei n-au zăpadă, iar atunci cînd au, n-au destulă cît să niveleze mușuroaiele și bolovanii. Pîrtiile de pe Valea Prahovei nu sînt doar cele mai scurte pîrtii din lume, ci și cele mai aglomerate. Toate aceste lucruri sînt însă contrabalansate de timpul record pe care îl petreci la coadă la telecabină, telegondolă sau teleschi. Și, firește, toate astea au un preț: cel mai mare preț din Europa.

 

(313 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Aleluia , era necesar un articol de acest gen…..mai ales la capitolul cai de acces. Mai punem ca un articol negativ la adreasa ST. Moriz -ului Romaniei nu se vede destul de des. Mancarea ? ma uimeste faptul mititeii si ciorbele nu ti-au satisfacut poftele , mai ales ca costa ca la Paris si provenienta materiei prima nu o poate garanta nici bucatarul . La obiect articol , mai multe detalii erau apreciate.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.