Home / Media / Omul lor din Panamea

Omul lor din Panamea

Zoom

Atunci când vorbim despre jurnalism la cele mai înalte cote ale profesionalismului, ne gândim, cei mai mulți dintre noi, la jurnalismul anglo-american. Asta, probabil, și pentru că francezii, italienii, nemții sau spaniolii nu fac filme artistice despre cum se face jurnalismul pe la ei. Hollywood-ul, invadat de foști jurnaliști ajunși scenariști, mai întinde din când în când câte-o mână de ajutor breslei, scoțând câte-un film în care principiile și dragostea pentru adevărul cules din minimum trei surse înving orice obstacol. Jurnaliștii americani, cei britanici, corespondenții lor de război sunt Dumnezeii presei mondiale, focul ce arde veșnic și de la care restul jurnaliștilor trebuie să-și aprindă torțele ce-i călăuzesc prin întunericul ignoranței lor profesionale.

Ei bine, nu e chiar așa. Și americanii, și britanicii, tocmai pentru că sunt atât de expuși și de lăudați, ne dau și cele mai proaste exemple de practici necinstite în presă. În SUA a existat un flagel al plagiatelor comise de jurnaliști destul de celebri. Ca să nu mai vorbim despre manipulările ultra-vizibile, despre partizanatul politic învelit într-o crustă transparentă de imparțialitate, despre participarea cu bună-știință la propaganda Guvernului american. Jurnaliștii americani sunt, periodic, cei mai dispuși să participe, de cele mai multe ori în beneficiul financiar al companiei pentru care lucrează, la campaniile de PR ale marilor corporații sau la PR-ul unor bresle ce lansează mesaje convenabile lor prin intermediul mass-media.

Iar britanicii… Ei bine, britanicii sunt zeii absoluți ai tabloidelor ce duc exagerarea la rang de artă. Publicații din care nu lipsesc căsătoriile cu extratereștri, minciunile sfruntate prezentate drept investigații, încălcările libertăților invidividuale făcute în numele libertății de expresie sau șantajul ordinar sunt cele care pot împinge o întreagă națiune în brațele nebuniei Brexitului. De la ăștia se presupune că ar trebui noi să luăm lumină, să învățăm meserie, pe ăștia ar trebui să-i punem în dicționare acolo unde se vorbește despre profesionalism și deontologie.

Stuart Ramsay este șeful corespondenților televiziunii Sky News, el însuși un vechi corespondent de război și un ziarist ale cărui materiale au luat nenumărate premii pentru jurnalism. De fapt, asta ne și spune Ramsay într-unul dintre cele mai recente tweet-uri ale sale: “OK, în lume se întâmplă cu adevărat multe lucruri, iar eu mă concentrez acum pe și mai mult jurnalism câștigător de premii”. Asta-l mână pe el în luptă: premiile. De fapt, Stuart Ramsay ne spune că e și nu e jurnalist. Mai degrabă l-am putea descrie drept o divă obișnuită cu covoarele roșii, cu ceremoniile simandicoase și recompensele financiare ce vin la pachet cu un material premiat. În fapt, o simplă curvă care-și face meseria doar pentru a simți fluturii atenției și ai celebrității în stomac.

Reacția autorităților românești la materialul lui Stuart Ramsay despre așa-zișii traficanți de arme din România a fost promptă și s-ar putea să fie ușor exagerată. Dar măcar au reușit să demonstreze extrem de rapid că tot materialul celor de la Sky News este o minciună sfruntată. Nu e o practică nouă să ilustrezi un material de investigații video cu imagini ce recreează adevărul, dar este absolut neetic să pretinzi că imaginile pe care le prezinți sunt pe bune, când știi foarte bine că, de fapt, ai înscenat totul, plătind pentru asta.

Nu există, în breaslă, o mai mare măgărie decât să prezinți cu bună-știință o minciună drept adevăr. Și nu este nimic mai rușinos decât ca o instituție de presă al cărei om a fost prins cu mâța-n sac să-l susțină în continuare, pretinzând că minciuna vizibilă din sateliții Google este purul adevăr. Dar Sky News aparține aceluiași Rupert Murdoch ce deținea și News of The World. News of The World a murit în 2011, după o viață de minciună, scandal și ilegalități. Sky News e deocamdată departe de această soartă. În definitiv, n-au fost prinși decât cu o gogonăciune. Imensă, însă doar una, până acum. Mai au de adăugat la palmares până să capete credibilitatea greu de egalat a postului România TV. Și, într-un fel, e păcat că iubitorul de SF Cristian Tudor Popescu nu mai conduce Clubul Român de Presă. Stuart Ramsay ar fi avut asigurat unul dintre atât de râvnitele sale premii: premiul CRP pentru investigație fantasy. Pe locul doi, desigur, s-ar fi clasat DIICOT, pentru acuzații juridico-fantastice.

(939 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. O natiune putreda nu poate da decat asemenea “profesionisti”. DIn pacate, lumea-i vede ca pe niste dumnezei pe acesti antipatici britanici, ticalosi autentici, fiare deghizate in mielusei onorabili. Exista o arma la indemana oricui – boicotul. Daca oamenii ar intelege sa boicoteze tot ce-i britanic, de la putreziciunea de premier league pana la canalele de stiri, documentare etc. poleite cu multa respectabilitate, s-ar face curatenie. Dar…

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.