Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pân’ la capăt

Zoom Pân’ la capăt

Cât mi-am clătit ochii în telefon, s-a mai mers câteva stații. Aproape de capăt. Rămăsesem singur în vagon cu un tip, și el pe mobil. Îl văd în capătul celălalt. Mânca un covrig. Îl avea într-o pungă din aia de hârtie și tot mușca din el. Păstrase la final partea grasă, cu mac și cu sare. Cum se face.

Când să ia și ultima bucată, aia babană, îl scapă pe jos fix în fața lui. Poc! Mai că mă doare pe mine. E cea mai bună parte a covrigului. Cum să nu suferi? Se repede să-l bage-n gură, din reflex parcă. Dar simte că-l vede cineva. Realizează că e-n flagrant și, cu ochii la mine, îl pune, nevinovat și distins, la loc în punga lui.

Așază punga pe scaunul de lângă el. Vezi, Doamne, s-o arunce mai târziu. E doar un covrig. Un leu. Nici o pagubă. Și, totuși, ceva îmi spune că se gândește la regula de trei secunde. Îi simt dilema. Ezitările. Se uită la pungă. Parcă și mâna-i tremură. Ca-ntr-un western. Nici măcar trei secunde n-a stat pe jos. Cât să se fi urcat microbii pe el? Și, chiar dacă s-au urcat, ce, nu-i bine să faci anticorpi? Îmi mai aruncă o privire. Decizii, decizii. Of, de n-ai fi tu.

Îmi cobor ochii înapoi în mobil. Câteva secunde și îmi ridic iar privirea. Pe scaunul de lângă el, punga de hârtie, acum goală, făcută ghemotoc. El, mestecând. Bravo, ai stil.

 

1 comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint