Home / Reportaj / Patru lăbuțe și cai-putere sălbatici

Patru lăbuțe și cai-putere sălbatici

Zoom

În Tulcea (județul, nu neapărat orașul), au scăpat iar din lesă caii sălbatici. Tot timpul anului, proprietarii îi lasă să zburde în libertate controlată pe pășunile comunale și cândva, fie la sfârșit de mai, fie la sfârșit de iunie, îi adună pentru recensământul anual. Durează câteva zile, un soi de week-end prelungit, de joi până sâmbătă seară, și e un spectacol pe care ar fi păcat să-l ratezi, dacă-ți plac, de-adevăratelea, caii. Mai ales ăia sălbatici, mai ales ăia putere.

Mai și iunie nu sunt

sezoane pentru strângerea de fonduri de la donatori, așa că Vier Pfoten și alte pfotenuri eco nu sunt în campanie pentru sensibilizarea publicului. De aia se vorbește puțin spre deloc despre eveniment. De aia și pentru că, de fapt, cum probabil v-ați prins trăgând cu ochii la poză, nu e vorba despre caii ăia din pădurea Letea, ci despre caii-putere ai mașinilor de raliu. De ceva vreme încoace s-a reluat Raliul Deltei și el are loc, așa cum spuneam, fie la final de mai, fie la final de iunie, mai nou. Dar, dincolo de un truc destul de ieftin pe care nu mi l-am putut refuza, jocul ăsta cu Patru Lăbuțe și caii are rostul lui.

Raliurile sunt,

în mod inexplicabil, parte a unui sport nu foarte popular în România. Asta, deși avem doi producători de automobile activi, deși România furnizează piese pentru industira auto din întreaga Europă, deși parcul auto al țării presupune consumuri serioase de carburanți, piese, lubrifianți, anvelope, asigurări auto și tot ce ține de această industrie extinsă. Și, totuși, motorsportul e gustat doar de entuziaști, de oameni pasionați, dar nu foarte numeroși. Nici practicanții de motorsport nu sunt foarte numeroși, fie că e vorba despre automobilism sau motociclism. E un sport costisitor, e drept, și puțini au meserii sau afaceri care să le permită să-și întrețină pasiunea. Căci și în cazul celor care participă la raliuri, în România, este mai mult vorba de pasiune decât de orice altceva. În străinătățuri,a fi pilot de raliu este o meserie. Una chiar bănoasă atunci când ajungi în topuri. La noi este mai degrabă un hobby. Pentru că ne învârtim într-un cerc vicios. Deși în România există mult prea multe televiziuni de sport, acestea nu transmit evenimente sportive naționale decât foarte rar. Cu excepția fotbalului, care oricum nu mai face audiență din cauza nenumăratelor scandaluri și a rezultatelor și calității extrem de slabe, rar vei vedea campionate naționale transmise pe vreuna dintre aceste televiziuni de sport. Mai mult, în alte părți televiziunile plătesc pentru a prelua evenimente sportive. În România, televiziunile așteaptă nu doar rugăminți, ci și acoperirea tuturor cheltuielilor plus bani de ceva profit pentru a-și deplasa cururile de transmisiuni la astfel de evenimente. Fără venituri din televizare, organizatorii nu au nici venituri din sponsorizări, căci nici un sponsor nu dă bani fără expunere la un nivel acceptabil. Nici concurenții nu au banii necesari, pentru că și pe ei îi ocolesc sponsorii, din același motive.

Pasiunea, în sporturile cu motor,

e împărtășită și de concurenți, și de puținii sponsori existenți în domeniu. Din când în când, apare câte un sponsor mare, capabil să susțină, cel puțin o perioadă, o echipă de raliu. E vorba mai degrabă de pasiunea decidentului financiar decât de elaborate calcule economice. Întoarcerea investiției, în termeni de imagine, este, de obicei, nulă. Din motivele enumerate anterior.

De aceea, acest sport este dus înainte de pasionați, de cei prin ale căror vene curge un amestec de combustibili și lubrifianți, de cei pentru care raliurile nu sunt un mod de a pierde bani, ci o cale spre a-și realiza visele. Raliurile din România sunt ținute în viață de apucați plini de patimă, dar de ele profită cinici care, prin diverse conjuncturi, au ajuns la volanul câte unei mașini fără concurență.

Există, în România,

piloți care nu câștigă raliuri decât dacă mașinile lor sunt două-trei clase peste cele ale celorlalți, la fel cum există și piloți extrem de buni care se descurcă onorabil cu orice le-ai da pe mână. Există oameni care muncesc și pentru raliuri, dar și pentru a-și putea permite să participe la ele, cum există oameni care chiar trăiesc numai din asta, deși sunt puțini.

Dar, repet, numai și numai pătimașii duc în spate un sport în care, de fapt, lucrurile ar trebui să meargă ca unse.

La toate astea se adaugă, se pare, o federație prea puțin preocupată de propriul domeniu de activitate. N-am să intru în amănunte, căci subiectul e vast, dar nu există raliu, campionat de carturi sau manifestare auto care să implice și participarea FRAS și să nu fie plină de contestări, revolte, scandaluri.

Organizatorul Raliului Deltei,

Mihai Tănase, a ales să evite nervii și scandalurile și a reușit să pună pe roate o ediție relaxată și mult mai umană. La care au participat, cu adevărat, doar cei care iubesc raliurile și care nu au fost implicați, în același week-end, în etape de campionat mondial. Spre surprinderea generală, n-au fost puțini deloc. Au lipsit doar cei care-și țin mașinile de cursă în vitrină, care-și calculează fiecare litru de benzină consumat, care plâng atunci când un set de pneuri s-a tocit prea tare și nu mai poate fi folosit. Au lipsit cei pentru care un titlu, chiar irelevant în general, este mai important decât plăcerea de a se da. Au fost prezenți pasionații, n-au lipsit nimănui afaceriștii încrâncenați. De spectatori zic, lor nu le-au lipsit cei lipsiți de pasiune, câtă vreme de spectacol tot au avut parte.

Deși nu participă,

anul acesta, la etapele de CNR, Edwin Keleti a venit la Raliul Deltei cu o mașină închirată. Un Ford Escort MK2 din 1977, pe care nu l-a înscris în raliul mașinilor de epocă, ci alături de suratele lui mult mai noi și, inevitabil, mult mai evoluate din punct de vedere tehnic. Mașina e folosită de proprietari în etapele de CNR, dar într-un stil mult mai degajat decât are Keleti. În general, însă, mașina face față, chiar împinsă spre marginea posibilităților ei. În general. De data asta, însă, a cedat după trei kilometri din prima probă specială. Se întâmplă, asta e lumea curselor auto. Pe Keleti l-a afectat abandonul tehnic prematur, dar, poate, nu la fel de mult cum l-a afectat pe copilotul lui, Cristian Hamousz, un real pasionat pentru care acest raliu era prima șansă reală de a sta în dreapta unui pilot pe durata unui întreg raliu.

Alexandru Pițigoi a venit cu un Porsche 911 GT3. Un monstru superb, numai mușchi și fibră de carbon. Ar fi câștigat, probabil, raliul, dacă nu i-ar fi cedat un pivot pe una dintre ultimele probe de legătură. Lumea curselor auto, deh. În noaptea de dinaintea startului oficial, Alexandru Pițigoi a bolit în camera de hotel. Un altul, mai puțin pasionat, ar fi renunțat la cursă, probabil. El era s-o câștige.

Până la urmă, de câștigat a câștigat Vali Porcișteanu. N-aș fi pariat pe asta, mai ales după dimineața de vineri. După shakedown, pe drumul dintre Saon și Tulcea, Mitsubishi-ul Lancer Evo IX al lui Porcișteanu a gâfâit kilometri întregi în spatele unui Matiz alb. În final, mi s-a făcut milă și m-am făcut că mă împiedic la deal, pentru ca viitorul câștigător al Raliului Deltei să mă poată depăși.

Despre Sebastian Barbu am auzit că s-a distrat copios în Fiesta lui R5, iar Fordul Escort WRC care pe vremuri îi aparținuse lui Carlos Sainz l-a dus cu bine la final pe Costeluș Cășuneanu. Nu știu dacă fiul regelui asfaltului ar mai fi venit la Tulcea dacă raliul s-ar fi desfășurat pe macadam, ca în anii trecuți…

Pentru iubitorii

de raliuri, la Tulcea s-a mai scris o pagină din propriile amintiri despre cursele auto din România. Pentru amatorii de statistici nu s-a scris nimic. Oricum, cei care citesc statistici, nu povești, nu merită efortul.

(895 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Ma bucur sa citesc pe catavencii si despre lumea pasitioantilor auto/moto. Sper in

  2. Sper in viitor o relatare si de la o cursa moto de pla Motorpark Adancata

  3. Adica un Lancer a stat un spatele unui Matiz kilometrii intregi ?? Exista o proba video? :))

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.