Home / Jurnal apropologic / Portret al jurnalistului ca protestatar

Portret al jurnalistului ca protestatar

Zoom

Jurnalistul protestatar e genul de reporter care, trimis la un meci ca să-i scrie cronica, intră în teren și dă cu piciorul în minge. Inițial, se simte puțin suporter și vrea doar să fie tendențios de partea uneia dintre echipe, dar n-are măsură și nu se mai poate opri. În fond, dacă acuzi că nu s-a acordat un penalty, de ce să nu simulezi chiar tu faultul în careu? De ce să nu dai chiar tu golul la limita regulamentului pe care-o să-l ceri pe urmă de la arbitru? Dacă nu-i prea reușită comparația, explicația e clară. Nimic nu-i mai flagrant împotriva naturii ca un jurnalist care se agită să scoată lumea-n stradă, umflă numărul de manifestanți și urlă apocaliptic fără să spună nimic.

Ca jurnalist, protestatarul de presă e complet inutil. Nu afli de la el nici cauza exactă a protestelor, nici câți oameni au ieșit în stradă. Ce-ți spune e doar cum vede lucrurile o minte partizană și interesată. Nu-i urmăresc decât oameni la fel de convinși și cu care împart aceleași antipatii politice. Doar așa nu vezi ce probleme pune condiția manifestantului de redacție.

1) Jurnalistul protestatar e de obicei o caricatură, o majoretă hiperactivă care plasează cetățeni în dispozitivul pieței. Îi vezi pe Facebook cu pancarte în mână, folosind, printre epitete ridicole, vocabularul moralizator al unui copil de șase ani. Cartianu pare creat special pentru așa ceva. Încă din faza de producție i s-au exagerat unele trăsături, ca să funcționeze ca o caricatură ambulantă.

2) Problema socială e mai amplă, ea nu se rezumă la câți oameni ies în stradă, câți poți mobiliza. Gândirea jurnalistului protestatar e una strict strategică, electorală, n-are nimic de-a face cu problemele mai adânci ale societății și cu felul în care este ea configurată.

3) Jurnaliștii se află de fapt pe o pantă alunecoasă. Ajung, de la a da o ușoară direcție editorialelor, la a umbla năuci prin piață, încurajând protestatarii ca un antrenor de fotbal care țipă la jucători să alerge în terenul advers.

4) Apologia protestelor le arată limitarea și lipsa lecturilor. Oameni care altfel ar scrie relatări și reportaje decente apar ca niște chibiți confuzi, niște bețivi de la birtul de cartier care produc sentințe stridente la probleme insuficient înțelese, într-un vocabular pe care nu-l stăpânesc. Puțini înțeleg ce-i aia liberalism sau democrație, se revendică fără context și nuanțări de la interbelic, fac piruete riscante în proximitatea fascismului și sunt gata mereu să facă derogări de la democrație invocând gloate care sunt cel puțin la fel de bine pregătite ca și ei pentru politică.

(1411 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Aveti mare grija d-le Panaet! V-ati legat de Cartianu care are un sef ce discuta zilnic cu Trump,Merkel,Putin s.a. Seful in cauza este singurul ziarist care a luat interviuri si lui Tutankamn,Ghinghishan,Hitler ,Stalin etc.Sa nu mai vorbesc de relatiile directe cu CIA,Mossad si MI6.Daca nu ma credeti urmariti NASUL.

  2. Cartianu pare genul de câine de pază al democrației care, în momentele de luciditate, își sfâșie singur coada.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.