Proști, proști peste tot

În buricul Bucureștiului, prin case conspirative bine camuflate sub aparența unor cafenele eco-bio-antislavery-friendly, experimentale și alternative, unde cafeaua e culeasă de oameni cu IQ peste 243… În fiecare mare oraș al țării, în case conspirative mascate de galerii de artă neînțeleasă… La Cluj, la Timișoara, la Mizil, în Slobozia, la Gătaia, la Motru, la Cujmir, Mârșani, Băicoi… Peste tot există cel puțin un loc în care se adună oameni să se uite cum, pe un ecran, un polițist adject mănâncă ciorbă. Și sunt extaziați, și aplaudă, și sunt fericiți: ei înțeleg.

Ei înțeleg

Ei sunt cei care știu fără să cerceteze. Ei văd ceea ce tu nu poți vedea. Ei simt. Ei înțeleg.

Ei sunt ceea ce România are mai bun. Nu se implică, în general, pentru că nu e de ei. Sunt prea sus pentru a coborî atât de jos.

Și, totuși,

Măcar la fiecare patru ani se sacrifică. Vă dați seama? Să renunți la totul din patru în patru ani? Wow…

Să renunți la tot, să ieși din zona ta de confort, cu frecvența asta uluitoare de o dată la patru ani… Să faci eforturi supraomenești, pentru șapte, opt, maximum douăzeci de zile… Eroi, niște eroi. Niște supraoameni. Câți, câți dintre noi ar putea face așa ceva? Câți ar rezista la ritmul ăsta infernal? Oh, Doamne, de ce le dai unora atât de multe de dus?

Șapte, opt, douăzeci de zile

intense, în fața laptop-ului sau a smartphone-ului, necitind, căci cititul e ignobil. Scriind. Postând, filmând(u-se), decretând, răspândind, sentenționând, ghilotinând, tăind în (ah, era să spun carne, pfui) vegetală vie. Șapte, opt, douăzeci de zile, aproape o viață de om banal. O eternitate, un sacrificiu pe care nu poți să-l ceri nimănui. Dar ei îl fac benevol. Căci știu. Știu că este nevoie de ei, de mintea lor sclipitoare, de spiritul lor. Și de ăla de observație, desigur. E nevoie de acuitatea lor intelectuală. Mare nevoie. Măcar din patru în patru ani.

Ei trebuie să vină, din nou,

cu mesajul ăla de acum patru ani. Și de acum opt ani. Și de acum 16, de acum 20, acum 24 și acum 26 de ani. “Comuniștii!”, “Rușii!”, “Rușii!”, “KGB-ul!”, “Comuniștii!”.

Cine altcineva, în locul lor, ar putea păstra nealterat spiritul Pieței Universității? Cine?

Chiar dacă nu au 26 de ani, chiar dacă, unii, s-au născut în 1992, de exemplu, tot știu. Știu pur și simplu. Comuniștii, rușii, minerii, Iliescu. Dar mai ales Iliescu. Vrei să se întoarcă Iliescu? Vrei să fie ca pe vremea lui Năstase? VREI SĂ VINĂ COMUNIȘTII? NUUUU, NU VREI!

“Ieși la vot,

votul tău contează, fără votul tău câștigă comuniștii, Iliescu, Putin. Vrei să câștige Putin? Nuuuu, nu vrei.

Cum adică nu ai ce să votezi? Votează, băi, prostule! Votează, asistatule social! Votează, scursură a societății! Votează, moș cretin! Votează, moldovean tâmpit! Votează, teleormăneanule! Nu se poate ca, din cauza absenței tale, să suferim noi și copiii noștri. Nu, n-avem copii, e o figură de stil. Avem cariere. Și asta e o figură de stil. N-avem cariere banale, ca ale voastre. Avem cariere de elită, băi. Școli la Sorbona, la MIT, la toate universitățile din Top 20. Am făcut școală multă și încă mai facem. N-avem timp de job-uri și nici de copii. Trebuie să gândim!”

“Noi gândim, nu gândim!”

“Intelighenția face ordine!”

“Votează, țărane, votează!”

Ce jale e luni pe Facebook…

Ce triste sunt zorile roșii ale teleormanizării țării… Jumătate dintre oamenii cu adevărat inteligenți emigrează. Cealaltă jumătate nu emigrează, dar i-ar omorî pe proști. Cu mâinile goale. Acești oameni superiori nu mai suportă. Țară de proști, domnule, exact cum au spus ei. Proști, proști, idioți, imbecili. Nu îi merită țara asta. N-au cumpărat nici Cumințenia, nu votează nici cu cine trebuie sau, ce tupeu, nu votează deloc. Nu, nu, cum adică să nu aibă cu cine vota? Cu răul cel mai mic. Răul cel mai mic e bun. Răul cel mai mic e curat, răul cel mai mic e perfect. Răul cel mai mic e noul negru. Trebuia votat răul cel mai mic. Ce dacă răul mic se face mare? Măcar acum e mic.

Oamenii care trăiesc zi de zi în țara asta,

oamenii care nu s-au baricadat în Centrul Vechi al Bucureștiului, oamenii care nu ies din turnul lor de fildeș și iarbă doar din patru în patru ani, ei bine, oamenii ăștia sunt proști. Băi, dar știți cum? Put de prostie, nu alta. De aia nici nu ies ăștia inteligenți din casele lor conspirative. Îi doboară duhoarea prostiei.

Ce bine ar fi dacă proștii ăștia care au nevoi banale n-ar mai exista. Ducă-se. Să dispară. Nu-i interesează decât banii. Nu le ajung 1.000 de lei pe lună. Păi ce, e puțin 1.000 de lei pe lună pentru unul care muncește opt-nouă ore? Nu e puțin, mai ales dacă trăiește în Teleorman. Păi ce, în Teleorman banii ăștia sunt o avere. Doar nu există Control în Teleroman, dă-i dracului!

The end, my hipster friend, the end.