Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

RĂSVAN POPESCU: „N-a lipsit mult să fiu aruncat în apă de contrabandiști”

Zoom RĂSVAN POPESCU: „N-a lipsit mult să fiu aruncat în apă de contrabandiști”

Inginer în mină, jurnalist, prozator, scenarist premiat, purtător de cuvînt al unui premier și al unui președinte al României, membru și apoi președinte al CNA. Acesta ar fi Răsvan Popescu în cîteva cuvinte.

Cristian Teodorescu: Ce rost mai are CNA? Te întreb ca pe un prozator și jurnalist, nu ca pe un membru al acestei instituții.

Răsvan Popescu: Un răspuns serios ar fi lung și plicticos. Între altele, CNA are un rol de echilibru. Pe de-o parte, am cîștigat în 1989 libertatea de exprimare, pe de altă parte se întîmplă să ne batem joc de ea. Să abuzăm de ea. Uneori e rea intenție, alteori doar imaturitate. Media nu este mai rodată în funcționarea ei ca democrația noastră în asamblu. O mulțime de oameni ,,abuzați” apelează la CNA, unde pot obține oarecare satisfacție într-un timp mult mai scurt decît în justiție și nici nu costă nimic. Aici e important cum ții balanța. A fost de curînd cazul Sky News, cu pretinsul trafic de arme din Romania. Asta ca să vezi că sînt probleme și la case mai mari. CNA s-a mișcat poate mai încet, dar s-a mișcat bine. A sesizat cazul instituției analoage din Marea Britanie, strict din perspectiva informării corecte. Este gestul necesar, dar și suficient. Mai departe, OFCOM poate amenda Sky News, pot apărea ecouri în presa britanică și consecințe serioase în cariera respectivilor ziariști, dacă reportajul chiar a fost o făcătură. Pe de altă parte, unii colegi au luat poziție publică împotriva ideii de a sancționa penal niște jurnaliști, fie ei și străini. Balance, cum ar spune englezii… Dincolo de cazul în speță, și eu cred că „infracțiunile de presă” trebuie să rămînă doar în sfera Codului Civil.

C.T.: Ai una dintre cele mai spectaculoase cariere din țara asta. De la inginer de mină la purtător de cuvînt al unui premier și al unui președinte al României. S-o luăm pe rînd. Inginerul?

R.P.: Toate s-au petrecut așa repede… M-am făcut geolog în vremurile roșii, cînd băieții se făceau ingineri și fetele profesoare. La absolvire mi s-a părut o provocare să cobor în minele din Valea Jiului, la sute de metri sub pămînt, să iau viața în piept, aveam tot felul de goange în cap. Am descoperit o lume ca o presă care strivea oamenii uneori repede, în accidente teribile, alteori lent, prin întuneric, boală și lipsa de orizont. Sînt mai multe galerii dedesubt decît străzi deasupra! A fost un șoc, vreun an n-am fost om. Pe urmă m-am apucat să pun totul pe hîrtie și mi-am mai revenit.

C.T.: Jurnalistul și scenaristul lui Lucian Pintilie și nu numai?

R.P.: De fapt, am vrut de la început să mă fac jurnalist, dar nu am reușit decît după revoluție, sau revoltă, sau ce a fost. Atunci m-a chemat Cornel Nistorescu la București, tocmai lansa săptămînalul Expres. Acolo am lucrat cu Ion Cristoiu, cu regretatul George Pruteanu, de la care am învățat respectul pentru o limbă vie și curată, și cu alții. La BBC am ajuns în urma unui concurs, Premiul Ion Rațiu pentru jurnalism, unde juriul era format din seniori ai secțiilor române BBC și Europa Liberă. Christian Mititelu m-a remarcat și m-a angajat pe post de corespondent. Am trecut de la gazetăria pe hîrtie la cea la microfon. Ai putea crede că e mai ușor, vorba zboară, dar rigorile BBC-ului nu ne lăsau să improvizăm deloc. Era o mașinărie de știri și actualități în care intrai dimineața și plecai seara. Dar la 30 de ani încă nu obosești. La un moment dat am făcut și cîteva reportaje de televiziune. Îmi amintesc cel de pe Clisura Dunării, în vremea embargoului impus fostei Iugoslavii. N-a lipsit mult să fiu aruncat în apă de contrabandiști. I-am asigurat că pot să stea liniștiți, pe atunci BBC-ul nu se recepționa în România. De acolo televiziunea m-a prins în mreje, am lăsat radioul pentru TVR. Redactor-șef în echipa Stere Gulea, mult ,,înjurată” în Ultimul jurnal al lui Iosif Sava. A fost o încercare mai mult sau mai puțin reușită de ,,desțelenire”. Între altele, am făcut un talk-show pe tema zilei, după știri, Ediție specială, care supraviețuiește și azi. Atunci i-am adus lîngă mine pe N.C. Munteanu și Radu Nicolau. Not bad!

C.T.: Prozatorul?

R.P.: S-a născut într-un moment cînd nu mi-a mai ajuns gazetăria. Volumul de debut s-a numit Subomul și pleca de la experiența mea sub pămînt. Atunci s-au agitat cîțiva critici, cred că le-am dat speranțe cam mari. Ulterior am virat către film și s-au liniștit: deci nu-i de-ai noștri, e scenarist. Erau destul de ocupați și așa. În general, nu m-a preocupat dacă poveștile mele prind viață pe peliculă sau pe hîrtie, dar pe alții i-a intrigat. Tocmai lucram cu Lucian Pintilie, care mi-a deschis un orizont nou, de celuloid. Îmi spunea, cu un zîmbet subțire: eu te-am atras în acest gen minor. Altfel scriai romane… Am avut nu o șansă, ci două. Prea tîrziu, inspirat din minerit, în selecția oficială la Cannes 1996 și romanul cu același titlu apărut la Humanitas. În varianta italiană, la editura Bonanno, se intitulează Fundesac, care este numele unei lucrări minerești. A fost greu să lămuresc lumea la lansare, la Torino. Am colaborat din nou cu Lucian Pintilie la Terminus Paradis, povestea unui dezertor din dragoste, scenariu semnat împreună cu Radu Aldulescu, premiul juriului la Festivalul de la Veneția 1998. Am mers mai departe cu Radu Gabrea, cu Nicolae Mărgineanu, cu Dan Pița (Ceva bun de la viață, premiat la Montreux). Un film la care țin foarte mult este Război în bucătărie, regizat de Marius Barna, conflictul etnic adus în spațiul familiei, printre oale și tigăi.

C.T.: Purtătorul de cuvînt?

R.P.: A fost o etapă interesantă: să exprim pe altul! Premier, președinte… Amîndoi profesori universitari. Cu Radu Vasile n-am fost compatibil și m-am grăbit să plec, pentru domnul Emil Constantinescu am și azi toată prețuirea. Amîndoi au contribuit la modernizarea României, la plasarea ei pe orbita euro-atlantică. Deși atunci s-a înțeles prea puțin, în contextul crizei economice nesfîrșite și al confruntării permanente dintre forțele politice aliate la guvernare; țărăniști și pediști se izbeau cap în cap. Am făcut ce-am putut, adică puțin, dar chiar nu se putea mai mult. Mi-am vărsat năduful în jurnalul Purtătorul de cuvînt, publicat în 2002, și în Cutia cu maimuțe, memorialistică, 2013.

C.T.: Membru în CNA?

R.P.: Înapoi la CNA? Am venit aici de la Președinție în octombrie 2000. Nu mă mai mișc ca la început, dar sînt încă apt-combatant. Cel mai vechi din Consiliu, un fel de Raed Arafat al audiovizualului. Poate chiar un Isărescu! Am fost și președinte timp de cinci ani, astăzi sînt vice. Nu adjunct, să fim înțeleși, n-am fost niciodată omul nimănui, nu mă lasă firea. Doar vicepreședintele Consiliului care m-a ales. Cît am condus CNA-ul, s-a modernizat legislația prin alinierea la Directiva Serviciilor Media Audiovizuale din 2007, care încă este în vigoare. Am susținut o dezvoltare accelerată a acestei industrii, aproape nu e colț de țară fără un post de radio sau TV, ca să nu mai vorbim de cablu. Avem cel mai extins audiovizual din sud-estul Europei! Sigur că există și reversul acestui tip de creștere 3 în 1. Banii din publicitate nu mai ajung pentru toți, multe radiouri locale abia mai suflă și le mai și apasă rău povara drepturilor de autor. La centru am licențiat cinci posturi de știri, dar cît sînt ele de obiective? Zapezi cam mult pînă să-ți faci o impresie corectă.

C.T.: Ce regreți și pentru ce îți mai pare bine că ai fost din toate astea?

R.P.: Ce regret? Prea m-am împrăștiat. Am tras de mine cînd încolo, cînd încoace. Performanța nu vine așa. Am scris puțin, am publicat tot așa. Nici nu e simplu cu job-ul meu măcinător, după șase ore de ședință vin acasă cu capul mare. Nu pot să am continuitate în proiecte mai ample. Poate ține pe spații mai mici, gen proză scurtă, asta încerc acum. Vom vedea ce va mai fi…

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Si ce anume il recomanda pe d. inginer de mine ptr CNA?
    Vocea?
    Talentul?
    Gradul?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint