Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Recenziile nepublicate ale lui CTP: Școala

Zoom Recenziile nepublicate ale lui CTP: Școala

Ah, liceu, cimitir al tinereții mele! Mi-a plăcut la nebunie, ce mai! M-am simțit ca într-o curte cu oameni morți și monumente funerare. Treceam prin școală valsând și n-aveam nici o grijă.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la zilele copilăriei, când părinții mă duceau în fiecare dimineață douăzeci de kilometri până-n mijlocul unei păduri, ca să-mi găsesc pe urmă singur drumul până la școală, îmi saltă inima de bucurie. Am învățat enorm pe vremea aia. În primul rând, să lovesc mereu în zona gâtului atunci când mă atacă o haită de lupi după ce m-am rătăcit și m-a prins noaptea. Apoi, că nu toate fructele care arată ca niște coacăze sunt coacăze și că unele pot induce stări psihotice care te țin și după vârsta de 60 de ani, deși tu le-ai consumat în clasa a patra.

Am avut colegi care mi-au rămas prieteni pentru tot restul vieții. Cel mai bun prieten al meu, Dumitru, stătea pe locul liber din dreapta mea. Relația dintre noi era atât de puternică încât eram singurul care putea să-l vadă. El m-a învățat tot ce știu despre tenis. Era bun însă doar pe teorie. La jocul de tenis se descurca deplorabil, era ca și inexistent în teren. Nu cred că am văzut de la el o servă ca lumea. Mă rog, unii spuneau că-i mare lucru dacă-l văd pe el.

Dintre materii, cel mai mult îmi plăcea matematica. La matematică se lăsau cei mai mulți corigenți. Veneam și eu toamna și-mi plăcea să adun într-un flacon mic de sticlă lacrimile elevilor repetenți. Și-acum îl port la gât, amintire a anilor de școală. Istoria, în schimb, nu-mi plăcea deloc. N-are nici un rost să studiezi ce s-a întâmplat demult, oricum nu mai contează, e totul istorie. Orice ai face, nu-l mai învie nimeni pe Decebal. E ca și cum m-aș crampona eu de toate finalele pe care le-a pierdut Simona. Asta e, mai bine nu ne aducem aminte, că ne facem sânge rău. Și unde aș ajunge dacă aș fi mereu încruntat?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint