Home / Scriitori / Regele, politicienii și poporul

Regele, politicienii și poporul

Zoom

La 26 aprilie 1992, Bucureștiul a devenit spontan neîncăpător pe cîteva dintre marile sale bulevarde. Se spune că atunci ar fi ieșit în stradă un milion de oameni în întîmpinarea Regelui care venise să petreacă sărbătorile de Paște în țară. După ce fusese întors din drum pe autostrada București-Pitești, în decembrie 1990, de Crăciun. De astă dată, automobilul Regelui trece pe sub Arcul de Triumf. O țară întreagă vede la televizor această scenă simbolică. Republicanii n-au fost încîntați, dar nu le-a trecut prin cap să protesteze. Au făcut-o în zilele următoare cîțiva politicieni și niscaiva ziariști care cîntau în struna Puterii.

În așteptarea Regelui, o liniște ciudată. Eram în dreptul Bisericii Sfîntu Gheorghe, unde știam că Regele se va opri, la slujbă. În jur, necunoscuți de toate vîrstele. Ne dădeam „Bună ziua”, de parcă ne-am fi cunoscut. Se adunaseră acolo monarhiști fericiți, țărăniști și liberali zîmbitori, persoane fără culoare politică, ba chiar și feseniști curioși, de parcă slujba de Înviere s-ar fi ținut pentru prima oară în mijlocul zilei. Cînd Regele a ieșit din biserică și le-a spus cîteva cuvinte celor de pa ambele maluri ale bulevardului, mulțimea a scandat în valuri tot mai mari: „Regele Mihai!” și „Trăiască Regele!”, de s-a auzit pînă în Piața Unirii. Multora ne-au dat lacrimile, dintr-o emoție pe care pînă atunci n-o mai încercaserăm. Fără resentimente față de alții, uneori exprimate insultător, ca la mitingurile politice, ci dintr-o admirație recunoscătoare față de un om care făcuse istorie. Țin minte că atunci o doamnă, aflată la cîțiva pași de mine, a cîntat Imnul Regal, cu o tot mai sfîșietoare uimire: nimeni din jurul ei nu știa nici versurile, nici melodia, de parcă ar fi fost solista unui cor mut.

La atîta mulțime de oameni se mai întîmplă una-alta, ca să nu mai vorbim de conflictele puse la cale dinainte. În ziua aceea nu s-a întîmplat nimic. Cred că și-au luat liber pînă și hoții de buzunare. Cîteva ore mai tîrziu, cînd Regele a apărut pe balconul apartamentului de la hotelul Continental, îl aștepta o mulțime compactă alcătuită mai ales din monarhiști și din membri ai partidelor istorice care i-au cerut să nu plece din țară.

În anul următor, cîțiva parlamentari stricați la cap au copt un proiect de lege prin care Regele să fie declarat persona non grata în țara lui. Proiectul n-a trecut. La fel cum, cîțiva ani mai tîrziu, președintele Constantinescu a uitat de promisiunea pe care i-o făcuse lui Corneliu Coposu că îl va readuce pe tron pe Mihai I. Atunci însă, Regele a primit din nou un pașaport românesc cu care putea intra oricînd în țară. De ce n-a mers atunci președintele Constantinescu pînă la capăt, ci i-a lăsat lui Ion Iliescu meritul totalei reconcilieri cu Casa Regală? Cred că nu vom afla adevăratul motiv decît atunci vor fi desecretizte arhivele SRI. De ce i-a propus Radu Câmpeanu Regelui Mihai I rolul de candidat la președinție, propunere cu care s-a făcut de rîs? Probabil că vom afla tot atunci.

Acum sper că Majestatea Sa Regele va fi petrecut pe ultimul drum de toți cei care și-au legat speranțele de persoana sa, dar și de cei care continuă să creadă, aidoma lui, în viitorul acestei țări, de dragul poporului, nu al politicienilor.

(1325 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Etichete: