Minireportaj

Mircea Badea trece Canalul Mânecii scurte

Abia coborâsem din cursa București-Londra și mă îndreptam spre controlul pașapoartelor când l-am văzut pe băiatul cu geacă de piele și șapcă pe cap care semăna puțin cu Mircea Badea. Cel puțin așa mi s-a părut pe moment. Aceeași figură subțire și alungită, aceeași privire decisă de om care nu înțelege viața, dar totuși o […]

Il Prostino

Mă așez la coadă la Poșta Română să trimit un colet. Că-i mai ieftin decât cu vesticii. Sau poate-s eu mai patriot – mai ales când e să dau bani de la mine. Și mai era cineva la rând în față, dar nu m-am pus fix în coasta lui. Că-s pudic și nu-mi place să […]

Mai ușor cu sarea în bucate

Cât îmi aștept Taxify-ul într-o vineri, iau de la Gigi o felie de pizza quattro formaggi. Se știe că pizza de la patiserie nu e pizza adevărată, ci un epigonism blestemat; diferența e de la Turnul Eiffel din Paris la ăla din Slobozia. Gustul era neobișnuit de sărat. Îmi zic că mi se pare mie, […]

Graba încurcă treaba  

Eram pe la un shopping center de corporatiști care își permit să se mute în cartierele noi de la marginea Bucureștiului, cînd nevoia mă sili să-mi îndrept pașii spre un loc aflat sub spectrul eliberării. Intru, apreciez curățenia, caut un loc de mă-nțelegeți, cînd atenția îmi fu atrasă de un cetățean care intrase furibund. Un […]

Banii vorbesc, dar nu cu tine

Am mers recent cu cel mai nepretențios taximetrist. La început părea un șofer oarecare, a vorbit la telefon și, la un moment dat, puteam jura că a zis ceva de o ciorbă pe care vrea s-o găsească încălzită când ajunge acasă. A terminat discuția abia aproape de sfârșitul cursei, atunci când a închis telefonul și […]

Poștașul sună întotdeauna de două ori și pe urmă fuge

După ani de zile în care ai stat la bloc în București, înveți câteva chestii elementare, care-ți fac viața mai ușoară. De exemplu, atunci când cineva bate la ușă, poți să-ți dai seama cine e după insistența bătăilor. Dacă bate o singură dată, discret, e cineva care te cunoaște. Un om OK, cu care chiar […]

Reproches d’amour

Vecina nu-l mai văzuse pe taică-meu de zece ani. Pe vremuri, când se mai vedeau întâmplător prin lift sau pe la ședințe de locatari, să mai dezbată fondul de rulment, tata era un fel de domn în ochii ei – trăgea de-o servietă de sclăvoi la instituție, mânuia hârțogăraie, știa să poarte și guler, frumos, […]

Game, set, mici

Astă-vară am văzut finala de la Roland Garros la o terasă cu grătar și mici de la marginea Bucureștiului, printre bețivi de cartier, personaje din videoclipurile lui Dani Mocanu și neveste venite să-și smulgă bărbații de pe marginea comei alcoolice. Simona Halep juca cu Ostapenko. Habar n-are letona câtă lume a urât-o la terasa aia […]

Nietzsche șansă

Vorbea amicul meu cu o doamnă, despre DNA și despre soft-uri de interceptare pe care se zice că le-ar fi cumpărat anticorupții. Tipa zice că nu e interesată de interceptări, că-s conspirații, că nu se poate face așa ceva din punct de vedere tehnologic. A vorbit ea cu IT-iști. Știe. E informată. Că e doar […]

Pe la Mall, condiții de nămol

Am ajuns în week-end, total întîmplător, pe la Plaza România. Zic total întîmplător pentru că, după un drum anul trecut, cînd clădirea părea mai mult pustie și vag bîntuită de poltergeist, am decis relativ hotărît să evit monstrul capitalist. Mă rog, monstrul ăla capitalist. Nu poți să fii Che Guevara fără să mergi în nici […]

Toamna lui 69

Ploua, așa că, în așteptarea metroului din Drumul Taberei care tot nu vrea să iasă la suprafață, am luat celebrul troleibuz 69, de la izvoare pînă aproape de vărsare, la fel cum făceam aproape zilnic în liceu. Aș putea să jur că oamenii care merg cu troleibuzul 69 sînt aceiași de acum 15 ani, puțin […]

Poziția misionarilor

Am fost la McDonald’s, locul de joacă al obezilor și al lui Lucian Mîndruță, ca să profit de cel mai bun produs al lor: toaleta. Ca să beneficiez de această minune a globalizării a trebuit totuși să cumpăr ceva. Mi-am luat o cafea. Cît stăteam la coadă ca să-mi iau cafeaua, în spatele meu doi […]

Așa-i distracția

El un bursuc cu părul rar, iar ea o fată voioasă din popor. Au insistat să mergem. Am mers. Ne-au pus la masă. Cavaleri ospitalieri. Ne-am așezat. Am mâncat. Am băut vin. Ne-am vorbit, ne-am povestit, ce rămâne de făcut? Păi, hai să mai și plecăm, ușor. Că e târziu și se luminează a ploaie […]

Misterele Bucureștiului

E ora 3 și pe Căldărari bate un vînt călduț de toamnă care ridică frunzele de pe jos și ciufulește ciucurii blănoși de pe papucii fetelor. Una din ele chițăie grațios, îmbătată de pelteaua împleticită pe care un englez beat, cu față de piftie, i-o toarnă în ureche, cealaltă turuie în telefon cu vocea a […]

În pat cu mamaie

Când eram prin clasa a 6-a, aveam cam o viață dublă. Acasă eram mielușel, iar la școală șmenar. Ai mei lucrau mult, și-atunci mamaie avea grijă de mine și dormea la noi. Cum nu avea camera ei, ce să vezi, dormea cu mine în pat. Eu, foarte discret cu viața mea „intimă” de la 12 […]

Parking Bad

Marți seară, în timp ce parcam în spatele blocului pe singurul loc gol pe o rază de cinci kilometri, m-am întîlnit cu vechiul meu prieten, pensionarul cu sandale și șosete de la scara vecină. “Dragul meu, consideri că fapta ta este un lucru corect?”, și-a început venerabilul discursul în timp ce-mi scoteam ghiozdanul din portbagaj, […]

Sporturi de contact uman

Fusese una dintre nopțile alea când îți ies toate șustele. Ieșim din club și ne facem loc lângă el pe bancă, probabil mult mai zgomotoși decât ne dăm seama. N-avem loc, că eu și cu cele trei fete suntem prea mulți pentru banca deja ocupată la jumate de bărbatul de 40 plus. Fetele se dau […]

O zi obișnuită în centrul Bucureștiului

Pe Bulevardul Unirii din București s-au spart dalele. Niște dale scumpe și foarte fragile, care alunecă iarna și crapă vara și care au mai fost înlocuite de trei ori pînă acum. Dar nu despre asta voiam să vă zic. Același Bulevardul Unirii din București a devenit un fel de Curte a Miracolelor pentru toți boschetari […]

Câțiva ani. Cu suspendare.

O văd în urma-mi, de când intru în scara blocului. Grăbesc pasul. doar, doar s-apuc să intru în lift până vine și ea cu fii-sa. Chem liftul, dar al naibii e tocmai la 9. Și vine olog, de parcă stă. Se-aude ușa blocului trântind, și după ea, doamna cu fii-sa. N-am scăpat. Pufăia din greu. […]

Doar o vorbă să-ți mai spun

Pe motiv că era vineri, zi de salariu și Sfântă Mărie Mare, s-au milogit de mine să le plătesc lucrarea. Nu terminaseră. Mai aveau puțin la un colț. Chiar la un colț mai aveau de lucru. Și mici chestii de îndreptat, finisaje, treabă de cinci minute. În fine, detaliile ne omoară, dar că să le […]