Home / Interviu / ROBERT ȘERBAN: „Săream rapid la bătaie, îmi trînteam, fără preludiu, preopinenții”

ROBERT ȘERBAN: „Săream rapid la bătaie, îmi trînteam, fără preludiu, preopinenții”

Zoom

E una dintre vocile cele mai cunoscute ale Timișoarei, deși nu e timișorean get-beget. Poet, prozator și om de televiziune de notorietate, Robert Șerban e și un tip în ale cărui observații critice de tot felul poți crede, chiar dacă nu-l cunoști.

Cristian Teodorescu: Ce e Timișoara pentru tine?

Robert Șerban: E adăpostul meu antiatomic, adăpost în care trăiesc copiii și părinții mei, iubita mea, majoritatea prietenilor și cunoscuților, adăpost cu vedere la soare și cu ieșire la Pădurea Verde, Piața Unirii, Catedrală, Bastion, Parcul Copiilor, Bega, Parcul Botanic, la serviciul meu de la Aquatim, spre librării, revista Orizont, TVR Timișoara, la mall, autostradă, gară, aeroport. E cel mai sigur și fain loc din lumea asta!

C.T.: Ce crezi că ești tu pentru Timișoara?

R.Ș.: Am venit în Timișoara, din Turnu Severin, cînd aveam 19 ani, ca student. Acuși sînt trei decenii de atunci. M-am străduit să fiu serios, onest, să îmi fac cum trebuie muncile la care m-am angajat de-a lungul timpului. Inclusiv muncile neremunerate. Probabil că la fel aș fi fost și dacă aș fi trăit în altă parte. Oi spune un truism, dar cred că rostul oricărui om e să facă bine. Măcar să-și dorească, chiar dacă nu îi reușește întotdeauna. Nu știu ce-s eu pentru orașul în care trăiesc, dar știu că am vrut să fiu un om bun și să fac bine. Și vreau asta în continuare.

C.T.: Dă-mi o definiție a Begăi.

R.Ș.: Bega este fermoarul rochiței pe care o poartă domnișoara Timișoara.

C.T.: Dacă aș călca pentru prima oară în Timișoara, unde ar trebui să mă duc mai întîi?

R.Ș.: Întîi și-ntîi, la Catedrală: să-i mulțumiți bunului Dumnezeu că v-a adus cu bine într-o minunăție de oraș. Apoi, e de mers pe corso, spre Operă, în spațiul în care timișorenii au cerut libertate și au strigat, curajoși, „Jos comunismul!”, în decembrie 1989. Drumul ar trebui urmat pe strada Alba Iulia, pînă în Piața Libertății, continuat pe strada Vasile Alecsandri, vreo 150-200 de metri, pînă în Piața Unirii. E și-o fîntînă în piață, cu apă și porumbei, dar bănuiesc că veți bea o bere ori un vin la una dintre terasele de acolo. După ce v-ați urmat setea, e de intrat la Domul catolic, la Muzeul de Artă, la librăria “La două bufnițe”. Mai sînt prin zonă enoteca „De Savoya”, Jazz Club Office, Cărturești, Casa Artelor, Bastionul, Galeria Calpe. Ce mai: toată zona centrală a Timișioarei e de văzut, mai ales că e pietonală. Nici bicicletele nu circulă! Deci, la pas, pe îndelete, așezat, fără stres. Ca-n Banat!

C.T.: În ipoteza că ai fi fost numai poetul Robert Șerban, cum crezi că ți-ar fi mers?

R.Ș.: Una dintre amenințările mamei, pe cînd eram adolescent și scriam cu mare rîvnă versuri, era asta: cu poezia mori de foame! Apoi completa: pune burta pe carte! Tata era (e și acum) poet, dar avea serviciu, a lucrat ca ziarist, se… salvase. De frică să nu se adeverească axioma maică-mii, am pus și spatele pe carte, nu doar burta. Așa că am făcut două facultăți: Construcții – secția Instalații, și Arte și Design – secția Istoria și teoria artei. Dar tot poezia mi-a fost firul de siguranță. Cînd s-a mai oprit motorul în mers, tot scrisul a fost cheia de contact. Cu mine, în primul rînd.

C.T.: Cum te înțelegi cu scriitorii din oraș, mai ales cu Foarță, marele și dificilul poet al Timișoarei?

R.Ș.: Chiar Șerban Foarță îmi reproșa, la un moment dat, că prea mă înțeleg bine cu toată lumea… Dragul meu, nu se poate! Nu știu, poate că avea dreptate, ar trebui să fiu mai intransigent, mai sever, mai aspru cu ceilalți. Am fost un copil exagerat de energic și, din cauza asta, cam agresiv. Dădeam pe dinafară. Săream rapid la bătaie, îmi trînteam, fără preludiu, preopinenții. Eram iute, mai ales la mînie. Iar acum plătesc, iată, păcatele tinereților mici: sînt prietenos, împăciuitor, calm. Omul păcii. Inclusiv al celei literare. Dar cînd se întîmplă să mă dezechilibreze – sînt Balanță – ceva ori cineva, atunci e nasoleală: redevin copil!

C.T.: Ca om de televiziune, îți mai zice ceva numele lui Iosif Sava?

R.Ș.: Am fost telespectator fidel al Seratelor domniei-sale, chiar dacă, deseori, mă intrigau pînă la furie punctele de vedere stupefiante, nefirești pe care le susținea. Apoi, mi-am dat seama că, de multe ori, se punea în posturi deloc avantajoase pentru propria-i imagine – posturi pe care le juca bine, credibil, deloc în cheie autoironică –, și asta ca să potențeze dialogul, să stîrnească reacția invitaților, să pornească polemica. Știa, cum foarte puțini moderatori știu, să inducă emisiunilor o tensiune, inclusiv culturală, de cea mai bună calitate. Avea nas pentru subiecte și invitați, avea atît o artă – iar imprevizibilului tocmai în artă îi e unul dintre locurile privilegiate – a dialogului, dar și o intuiție a lui, formidabile. A fost un om admirabil pentru ceea ce a realizat în lumea televiziunii. Cînd am pornit A cincea roată, o emisiune de televiziune la postul timișorean Analog TV, după modelul Seratei domnului Sava am pornit-o. Avea două ore și jumătate, spațiu excelent de difuzare (sîmbăta seara), invitați de calibru, eram doi moderatori (Igor Bergler și cu mine), intermezzouri muzicale. Adevărat, nu era atît de mult Bach. Și nici unul dintre noi – Iosif Sava…

C.T.: Spune-mi un vers care te recomandă.

R.Ș.: Aoleu! Un vers care telecomandă… Am găsit: „Orice s-ar spune, moartea are lumina ei”.

C.T.: Care e marele cîrlig al Timișoarei care vă face pe tine și pe alții să nu veniți la București decît în vizită?

R.Ș.: S-au mai schimbat lucrurile de cînd cu atîtea curse low-cost de avion. Fiind distanța destul de lungă, dar mai ales călătoria cu trenul un coșmar, a făcut din București una dintre țintele de evitat. Zece ore dus, zece ore întors! Asta cînd nu întîrzie. Și întîrzie tot timpul. Păi, trebuie să ai ceva serios, grav de făcut ca să bați atîta amar de drum, în condiții infernale. Și, de regulă, nu de plăcere venea bănățeanul spre capitală, ci cu necazuri, probleme de serviciu, trimis de șefi. E, acum, de cînd cu zbourile ieftine, lumea vine pentru turism, distracție, cultură (da, da!) în București. Iar timișorenii nu mai sînt chiar atît de inhibați de nebunia din orașul lui Bucur. Fiindcă și Timișoara are porția ei zilnică de nebunie. Care crește, crește, crește…

C.T.: Scriitorii români preferați?

R.Ș.: Știu că asta enervează curioșii, dar mă feresc să mai fac liste cu oameni. Fiindcă alea îi enervează pe absolut toți. Inclusiv pe oamenii de pe listă!

C.T.: Ce carte scrii?

R.Ș.: Scriu, uneori, poezii. Unele dintre ele vor fi într-o viitoare carte. Dar nu am, cum se zice, un „proiect”. Nu am o obsesie atît de puternică încît să proiectez o carte pe ea. Totuși, să nu uit: pregătesc un volum de interviuri cu un om de ispravă și un scriitor important al generației ’80: Viorel Marineasa. O să apară, în toamnă, la Casa de Pariuri Literare și se va numi Prozator din silă. Și ar mai fi ceva. De niscaiva timp, culeg perlele lui fiu-meu, Tudor. Unele sînt haioase, mai transcriu din ele pe Facebook, ca să se distreze și prietenii, nu numai noi, cei din familie. I-am propus lu’ ăsta micu’ (are 6 ani și patru luni), la insistențele cititorilor, să publicăm o carte de tudorisme (așa le-am botezat). A fost de acord, după ce m-a întrebat ce cîștigă el din chestia asta. În toamnă, după ce ne întoarcem de la mare – locul unde el “perlește” la greu –, o să caut o editură interesată, un ilustrator și ne punem pe treabă. Măcar unul din familia noastră să aibă succes în cărți.

C.T.: De ce m-aș muta din București la Timișoara?

R.Ș.: Timișoara e un oraș mai moale și mai puțin agresiv decît Bucureștiul. Apoi, timpul, în mod sigur, e mai viu aici, fiindcă nu-și dă duhul în traficul cumplit din capitală. Prin urmare, dacă vreți să trăiți mai mult și, poate, chiar mai binișor, haideți încoace, la frunce!

 

(1277 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.