Home / Editorial / România – istoria unei democraţii cu circuit închis

România – istoria unei democraţii cu circuit închis

Bucuraţi-vă, fraţilor, că au înnebunit. De la veninosul Băsescu via Fălci Blaga, la varanul Felix, somnoriciul Antonescu şi până la juvenilul Ponta, toţi au înnebunit. S-au luat de la o plimbare la Bruxelles şi de la un plagiat, ce mai conteaza că zilele astea Angelica bate cizma în pas de raţă pe ceafa României, ca să priceapă iapa? Ori că pulifriciul ăla marxist de la Internaţionala Socialistă i-a pişat cu boltă pe socialiştii români, ocupaţi mai mult cu pachetele de pârnaie pentru colegul Năstase, decât cu doctrina stângii democrate, nu aia bolşevică.

Chiar şi ambasadorul american s-a băgat în încăierare, fluturând Constituţia României deasupra capului pe post de usturoi, pentru a ţine departe vârcolacii grăbiţi ai USL-ului. Şi chiar aşa, de ce frenezia asta? Nu puteau guverna ridicând capacul de pe oala cu căcat a PDL-ului din când în când, ca să arate poporului ce s-a ales din ăia 25% beliţi din salarii ori din pensiile mizere? Ponta nici nu avea nevoie să mai dea măriri şi alte mizilicuri la prostimea nehalită, indignarea poporului era suficientă pentru ca oştenii lui Băsescu să ia tăvăleală prin nămolul alegerilor, precum turcii la Călugăreni. În loc să ne întrebăm cu ce am greşit ca să fim luaţi la rangă de doamna comisar Viviane Reding, ca să se prabuşească leul ca MIG-ul şi să-l vedem din nou pe animalul politic Băsescu în campanie electorală, mai bine să ne uităm pe sub fusta politicii dâmboviţene, curva ce şi-a pus poalele în cap pe centura de la Bruxelles. Şi ce vedem noi acolo? Perversiunile legilor constituţionale? Orgasmul vinovat al sumelor de bani cu multe zerouri? Bolile venerice ale corupţiei? Nu fraţilor, vedem carcalacii justitiei colcăind ca şi cum cineva le-a pus insecticid pe antene şi microfoane. Pentru că asta e realitatea, nu dăm cu ochiul în găozul politicii române, ci într-un tomberon plin de gunoaie. Şi ceea ce ne învaţă zoaiele democraţiei româneşti este că degeaba ajungi la guvernare dacă nu ai slugile în funcţii la CSM, Parchet şi DNA. Pentru că hoţilor nu le este frică decât de dosare, preludiul prelungit al pârnăilor scurte.

Ceea ce se întâmplă acum ţine de exercitarea puterii mai mult de un mandat. Ţine de obişnuinţa  de a bea din paharul cu whisky la Cotroceni conştient că eşti românul cel mai puternic, cetăţeanul numărul unu. Apoi este partidul care trebuie să treacă prin procesul predării caşcavalului conform mecanismului alternanţei la putere, ca aşa-i în democraţie. De cealaltă parte PSD-ul este un cameleon care a schimbat culorile precum numele. FSN, PDSR şi PSDR au fost titulaturile sub care Ion Iliescu a fost la pupitrul puterii trei mandate, timp în care a împânzit serviciile secrete, Curtea Contituţională, CSM-ul şi Parchetul cu oameni care i-au jurat credinţă şi care au clădit practic SISTEMUL. Acel sistem de sorginte comunistă, o adevărată conjuraţie reformată a fostei Securităţi, care l-a învins pe Emil Constantinescu numai după un mandat şi care a lăsat ciunga dreaptă românească. PDL-ul, fătat de PSD ca un copil rebel al stângii botezat PD, a eliminat prin această titulatură socială şi a pregătit astfel ocuparea locului lăsat liber de eutansierea prin guvernare a PNŢCD-ului, un partid care a înteles prea târziu că poţi câştiga în România alegerile, nu şi puterea. 

Visul de aur al PCR-ului, regrupat imediat după înlăturarea lui Ceauşescu în jurul lui Ion Iliescu, a fost coagularea unui partid care să conducă singur proaspăta democraţie românească prin faptul că reprezintă toate orientările politice, de la stânga la dreapta. Pentru hipsterii de astăzi interesati – între un pub şi un club – de politică, trebuie spus că partidele istorice PNŢ, PNL şi PSD (ăla adevarat, trimis la Canal de comunişti), cu ai săi membri care au supravieţuit temniţelor comuniste, au zădărnicit acest proiect şi au dat migrene puterii instalate după 1989, migrene care nu au trecut nici cu mineriade. Planul a fost simplu: îmbrăcarea lupului PSDR în blana oiţei PSD, preluarea numelui, spălarea trecutului comunist bolşevic şi afilierea la Internaţionala Socialistă europeană. Chestie ce s-a şi întâmplat prin fuziunea celor două partide, cu largul consimţământ al dosarelor de turnători inflitrati în conducerea micului partid istoric.

La rândul său misiunea PD-ului a fost să devoreze PNL, ultimul supravieţuitor al dreptei veritabile româneşti, misiune realizată parţial prin ruperea unei hălci venite pe filiera "Dragă Stolo". Uite aşa, PD a suferit o operaţie de schimbare de sex, de pe cracul stâng pe mijloc şi în final pe cel drept, luându-şi nume de vagaboantă dreptace – PDL. Se închide în acest fel paranteza spectrului politic românesc, de la social democraţie la liberalism, iar FSN-ul anilor de început '90 îşi găseşte maturitatea democratică. PNL a făcut ce era normal să facă, a fugit de dracul şi a dat de mama lui, în braţele larg deschise ale PSD. 

Acapararea dreptei româneşti nu ar fi fost completă fără circoteca lui Traian Băsescu de condamnare a comunismului, o trimitere în derizoriu a acestui subiect peste care Băsescu a avut privilegiul de a arunca prima lopată de pământ. Ca să întelegeţi că bătaia de joc a preşedintelui suspendat nu are limite, haideţi să insistăm asupra unui detaliu: specia legislativă prin care Băsescu a condamnat comunismul este identică cu cea prin care Ponta l-a blocat pe Băsescu la manţinela Bruxellului şi care a fost reclamată chiar de către acuzatorul comunismului ca lipsită de orice valoare executivă. Atacul la Regele Mihai nu a fost decât gestul reparatoriu instinctiv al unui individ căruia comunismul i-a dat tot, de la bani la funcţie şi până la grad.

Atunci, dacă PDL şi Băsescu fac parte din aceeaşi familie politică cu Ponta şi PSD, de ce această luptă pe viaţă şi pe moarte acum, când au învins împreună? Răspunsul este simplu şi de data aceasta: pentru că nimic nu este întâmplător. Trecerea de la comunism la democraţie nu ar fi fost posibilă fără actul de tradăre al Securităţii ceauşiste la adresa Partidului Comunist. Ura populară faţă de Securitate şi comunism a făcut ca aceste două pelagre ale României moderne să lase puterea în mâinile artizanilor politicii cu aparenţă democratică. Adrian Năstase, în postura de premier cu puteri absolute, i-a călcat pe cap în numele partidului pe băieţii cu ochi albaştri, atunci când aceştia au vrut să pună umărul la clădirea capitalismului de la noi. Păi, tocmai din cauza asta, Adriene, Securitatea l-a dat jos pe Ceauşescu, pentru că pe de o parte se săturase să fie sluga activiştilor de partid, şi pe de altă parte pentru că nu avea dreptul să pună botul la caşcaval. Şi cine se pricepe mai bine la caşcaval decât baieţii care deţin informaţia? Adrian Năstase, sigur pe puterea eternă a partidului, neîmpărţind potul cu oamenii din Servicii, a făcut probabil cea mai mare greşeală din cariera sa politică, greşeala pe care celălalt pretendent la preşedinţia României în 2004 – Traian Băsescu – a speculat-o imediat. Spre deosebire de Emil Constantinescu, care pozase şi el în om de dreapta într-un peisaj politic suprasaturat de corupţia stângii aflate la putere, Băsescu a fost nu numai învingător în alegeri, ci şi alesul Serviciilor pentru a le reprezenta interesele financiare la nivelul puterii politice din România. 

Instalat la Cotroceni, Traian Băsescu şi-a pus slugile în poziţii cheie ale statului, aşa cum a făcut şi Ion Iliescu, cu siguranţă singurul politician profesionist post-decembrist, dacă acceptăm că Băsescu este doar un animal politic. Aservirea Justiţiei şi actul de justiţie declanşat la ordin politic, mai ales în cazul combaterii corupţiei la nivel înalt, sunt mecanisme de bază în exercitarea puterii în România, de care Băsescu a abuzat cu cinism. Asta pentru că astfel îţi asiguri cât eşti la putere, ţie, partidului şi clientelei politice imunitate, indiferent de cum şi cât furi. Pe de altă parte reprezintă un instrument de şantaj şi intimidare pentru haiducii din opoziţie care se simt cu musca pe caciulă, cât şi o pârghie prin care poţi da drumul la show pentru prostimea de acasă şi de afară, punând şi scoţând cătuşe la tot felul de papagali pe post de ţapi ispăşitori. Arestarea lui Năstase este simbolică pentru întreaga clasă politică dâmboviţeană, pentru că este semnalul dat de Servicii că ele conduc, nu partidul. Este un gest politic perceput ca sacrilegiu de PSD şi acoliţii săi, care au respectat o lege fundamentală a SISTEMULUI – totul până la pârnaie. Joaca de-a democraţia, de-a alternarea la putere se încheie odată cu instalarea lui Băsescu la Cotroceni. Băiat de spriţ, gagicar şi miştocar, acesta introduce în politica de la noi perversa. Lovitura golănească care nu ţine cont de nimic, inclusiv de propriul partid. A început prin a ameninţa corupţii PSD cu ţepe în Piaţa Universităţii şi a sfârşit prin a tăia salarii  amăraţilor pentru a mai avea bugete din care să fure lotrii PDL. A înjurat Rusia şi a guvernat România ca un mic Putin, din postura de preşedinte jucător. A acuzat mogulii de presă de manipulare şi a sfârşit prin a acapara mai mult de jumătate din presa de la noi. Şi mai ales a început prin a schimba en-gros legile pesediste, iar acum consideră lovitura de stat întoarcerea la legile pe care PDL le-a schimbat prin aceleaşi OUG-uri. Ceea ce se întamplă acum pe fast forward s-a întâmplat în toţi aceşti opt ani de voievodat băsescian, iar occidentul este agasat de viteza schimbărilor şi nu neapărat de profunzimea lor. Pentru că ceea ce se întamplă acum în România  are aerul instalării unei junte militare într-o ţară sud-americană.

România este exemplul perfect de democraţie cu circuit închis, o ţară capitalistă în care sistemul de valori a fost creat artificial astfel încât supremaţia economică, financiară şi politică să fie doar pentru cei iniţiaţi, pentru ei, membrii din interiorul sistemului – informatori, securişti, nomenclaturişti, pupincurişti, rudele lor şi tot felul de interlopi meteoritici. Să nu ne facem iluzii, America şi Europa au avut o reacţie mult mai puternică zilele astea la răfuiala dintre cele două tabere născute la umbra lui Ion Iliescu decât la venirea minerilor în Bucureşti pe vremea când abia mijeau zorii democratiei româneşti. Dacă, în iunie 1990, înaintașii PSD aveau o tentativă de anihilare fizică a opoziţiei, devastare de sedii de partide, totul soldat cu crime, violenţe fără precendent, reţineri şi anchetări ilegale în regim de lagăr, în 2012 urmaşii lor forţează Constituţia pentru a-şi duce la bun sfărşit ceea ce pare până la urmă un fratricid. Băsescu a devenit fără să-şi dea seama duşmanul SISTEMULUI care l-a creat pentru că prin tendinţa lui autocratică, aş spune uşor paranoică, se află pe punctul de a lua pe cont propriu puterea, ignorând cu bună ştiinţă arhitectura politică parlamentară la care colegii lui din PDSR au lucrat înca de acum 22 de ani. 

Indiferent de rezultatul referendumului, eu zic că avem o mare şansă şa ne simţim răzbunaţi. Toţi aceşti ani în care au acumulat averi şi şi-au bătut joc de viitorul României, de speranţele românilor, vor fi răzbunaţi. Pentru că vom asista la răfuieli de tip mafiot-instituţional, cu arestări, cu dosare secrete scoase în presă, cu defăimări. Sper ca imaginea băiatului acela cu faţă de autist, şeful ISPI Ilfov, care a început să alerge ca un idiot din faţa presei după ce a ieşit de la DNA, să fie leit motivul lunilor care vor urma. Sper să-i văd cum fug din faţa camerelor de filmat, din faţa microfoanelor. Să-i văd pe magistraţi cum se bagă cu schimbul la pârnaie, cum se târăsc parlamentarii prin tribunale, cum îşi confiscă averile, cum se dau în urmărire generală. Vreau să-i văd cum îşi dau cu dosarele de corupţie în cap, cum îşi deconspiră reciproc dosarele de ofiţeri de securitate şi de informatori, cum se dau în gât că sunt poponari. Vreau să-i văd terorizati de filaj, de interceptări telefonice, de microfoane şi de camere ascunse. Vreau să-i văd cum se denunţă unul pe celălalt, cum îşi pun ştreangul de gât, singuri, în podul vilei cu piscină. Cutia Pandorei a fost deschisă. Din acest moment alternanţa la putere va fi un adevărat spectacol. 

Dincolo de analizele jurnaliştilor mîncatori de căcat aflaţi cu simbrie într-o parte sau în alta a baricadei, să ştiţi că e bine. E bine pentru că nu mai suntem în '90, când Iliescu a dat repede telefon la ruşi să le spună cine sunt cei care au preluat puterea şi ce vor ei, ca să nu-l supere pe Gorbaciov şi pe tratatul pulii de la Varșovia. Acum Ponta se duce la Bruxelles să-i pupe mâna doamnei Reding şi sutana de marxist a domnului Martin Schulz. Băse, după ce aproape două mandate s-a plimbat pe la Consiliul Europei ca un chelner care a greşit sala, e sunat de Angela Merkel personal. Iar ambasadorul SUA ne apară Constituţia de zici că e părintele ei, Antonie Iorgovan, fie-i ţărâna materialist-dialectică uşoară. Europei, Americii le pasă de noi. Posibilitatea unui derapaj, în cazul în care poporului i se cam pune pata şi pe Băse şi pe Ponta, şi pe pedelişti şi pe uselişti, cu Miron Cozma pe post de guvernator al Băncii Naţionale, cu Dan Diaconescu preşedinte, Gigi Becali ministru de externe, Vadim la Sănătate şi Ciorbea la Agricultură nu mai este luată în calcul. 

Securiştii şi nomenclaturiştii lui Ceaşcă sunt bătrâni. Până şi comandanţilor de navă li se înmoaie la un moment dat cârma. Pentru copiii lor, şcoliţi prin strainătăţuri şi adăstaţi la branduri de lux ale capitalismului putred, e greu să mai facă dictatură. Păi, în dictatură, nene, trebuie să stai în ţară cu lăbărimea, să-i dai peste bot, nu mai ai timp să te plimbi cu plictis în Lamborghini între Monte Carlo şi Saint Tropez. Acum pe bune, o vedeți pe EBA, aşa cum e ea cu fața tumefiată de silicon şi botox, dictatoare? Eu nu, nici macar în Bamboo. 

 

 

(5584 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

18 comentarii + Adaugă un comentariu

  1. In sfarsit … o descriere perfecta a situatiei din Romania . Nu-mi vine sa cred ca am gasit asa ceva intr-un ziar din Romania . Bravo!!

  2. corect!

  3. Excelent!

    Asta asteptam cu totii de mult, inca de pe vremea CDR-ului: vanatoarea de vrajitoare… si sper sa vedem show-ul pacatos :))))

    Parerea mea e ca am intrat mult prea devreme in UE, pentru ca din afara inca am mai fi putut sa punem mana pe arme si sa-i schilodim, si pe ei, si pe loazele lor. E clar ca nu aveam noi nevoie de liniste dupa revolutie!!!

  4. Bravo! De mujlt nu am mai citit un articol atat de bun. Felicitari!

  5. Cea mai buna radiografie a “politicii” noastre de dupa 89. Brucan a avut dreptate cu blestemul lui ala cu 20 de ani… De acum incepe show-ul, poate nu ca pe vremea lui Iorga, Bratianu, Rosetti sau Kogălniceanu… Dar incepe!

  6. Excelent articol o sa il recomand si altora

  7. Exact asta am vrut sa zic si ‘io!!!Plagiat mi-ati plagiat gandurile!!!Felicitari!!!!

  8. Exceptional. Felicitari, domnule Musatescu.
    (nu ma asteptam sa gasesc asa ceva in Catavencii)

  9. Băi, eu nu mai cred într-o singură Românie. Cred în două! Ce ziceți, vă băgați la una nouă, a noastră așa cum ne-o dorim și să primim pe cine vrem noi în ea?

  10. Daca aveam palarie, mi-o dadeam jos cu tot respectul! De multi ani nu am mai citit un articol atat de lung, cu atat de mult interes. Ai descris perfect situatia Romaniei, faptul ca schimbarea (sau mai bine zis dinamica societatii) nu poate fi preintampinata. Felicitari!

  11. Cel mai bun articol, o sinteza perfecta a Romaniei, rar mai gasesti asa ceva. Teodorescu si Bucsu sunt plictisitori si prost informati, uneori semidocti.

  12. Tu crezi c-a trimis-o ta-su la Bruxelles ca s-o faca dicatoare? Nu!!!! A vazut-o cit e de proasta si s-a gindit (foarte bine!) sa-i asigure existenta pe viata. Dupa ce ai fost europarlamentar ai un venit asigurat tot restul vietii indiferent cit de bou ai fost sau cit de analfabet, platit de noi toti, chiar si de tine, chiar daca n-o vezi DICTATOARE… Dar o sa-i dai, tot restul vietii tale, bani din banii tai! Si eu din ai mei! Si Basescu o sa-ti rida in fata…:( Si tie, si mie, si tuturor….

  13. Am auzit ca Angela-rdg s-a razgandit. Referendumul din 29 iulie va fi validat numai dacă participă jumătate din din toti etnicii romani, adica si cei din Republica Moldova, din Voievodina, din Durostor, Caliacra, din Bucovinai..etc. Este necesar astfel sa participe 25 mil. alegatori. In acest caz chair merita sa fie demis!

  14. …Tristete…si neputinta fara margini…23 de ani de luat muie…speram ca viata urmatoare sa se petreaca pe alte coordonate ale universului. Nomenclaturisti – La Mai Mare!

  15. Bravo dom’ne ! Buna analiza, dar dupa mine, incompleta.
    Acum cateva zile scriam unor prieteni in esenta acelasi lucru, dar nu cu acelasi talent, cu mentiunea ca, in perioadele tulburi (instabilitate, scaderea cursului leului pe piata), ca cea de acum, se pescuiesc marile capturi. Tot romanu’ e cu ochii pe sticla, in timp ce baietii destepti, cei care trag cu adevarat sforile marionetelor astora jalnice,, pun la cale ultimele detalii ale jafului final, marile privatizari si vanzari, contra comisioane pe masura. Vezi Rosia Montana, gazul de sist, en. electrica, minereurile cuprifere s.a. Cand se vor trezii bizonii va fi prea tarziu. Si batuti si fututi si cu banii luati. Ne meritam soarta.

  16. Exceptional! Adevarat! Important este sa tinem minte sa ii schimbam, sa nu ii lasam sa creada ca sunt nemuritori si invincibili.

  17. Exelent articol, Maline!

    …un pescar 4ever

  18. Bun

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.