Home / Ancheta / Să moară salariul vecinului

Să moară salariul vecinului

Zoom

“Sunt prea mari salariile bugetarilor!”, se ridică mii de voci virtuale, ruinând liniștea mediului online. Deja salariile bugetarilor din România sunt cele mai mari din Europa Centrală și de Est, ne spun niște surse. Bugetarii din România au salarii mult mai mari decât angajații din mediul privat, ne spun alte surse. Nicăieri în lume salariile de la stat nu sunt mai mari decât salariile din mediul privat, ne spune înțelepciunea populară, manifestată, desigur, pe Internet…

Cu ceva mai bine de o lună în urmă,

Academia Română a opinat, în cadrul unui proiect de strategie de dezvoltare pe termen lung a României, că statul ar trebui să găsească o modalitate prin care tinerii cărora le acoperă costurile de școlarizare să lucreze în țară o anumită perioadă. Propunerea Academiei, care este, de altfel, perfect rezonabilă și capitalistă, căci statul are dreptul de a-și recupera cumva investițiile, a fost primită cu înjurături și spume la gură. Cică statul nu are nici un drept, pentru că, în afara școlii gratuite, nu oferă nimic. Numai că studiile superioare nu înseamnă chiar un efort financiar de lepădat. Dacă ar fi dorit să facă o facultate în SUA, această Mecca a capitalismului fundamentalist, tinerii doritori de gratuități necondiționate ar fi trebuit să plătească zeci de mii de dolari.

Dar, dincolo de asta, una dintre problemele ridicate de către cei nemulțumiți de propunerea Academiei a fost că statul ar putea avea pretenții ca absolvenții să rămână și să profeseze în România de-abia după ce va oferi niște salarii decente și niște condiții de muncă OK.

Guvernul, urmându-și, de bine, de rău,

programul cu care a câștigat alegerile, a scos la înaintare legea salarizării unice. O lege care va duce, în câțiva ani, la o reașezare a salariilor din domeniul public. Deocamdată, în așteptarea dezbaterilor finale și a votului, se știe doar că salariile bugetarilor vor crește. Iar când spunem bugetari ne gândim și la medici, învățători și profesori, polițiști, pompieri etc.

Medicii erau unul dintre cele mai accesate exemple în timpul revoltei iscate de propunerea Academiei. Căci în educația medicilor se investește foarte mult, o perioadă îndelungată. În același timp, salariile medicilor, așa cum sunt acum, nu sunt deloc atractive, iar absolvenții de Medicină preferă să lucreze în străinătate după ce au supt tot ce era de supt de la sistemul românesc de învățământ, fără a se gândi că au vreo datorie față de cei care le-au plătit studiile.

Ei bine, conform propunerilor din noua lege,

salariile medicilor cresc. Și cresc destul de consistent. E drept, probabil că nu ajung nici așa la nivelul celor din străinătate, dar diferența nu mai este deloc monstruoasă, iar statul român devine un angajator interesant pentru personalul medical, cu atât mai mult cu cât oferă locuri de muncă în țara natală, în apropierea familiei, a prietenilor, a unor eventuale proprietăți.

Dar nu e bine nici așa,

fiindcă, totuși, nu e bine. Cresc salariile la stat, ceea ce, pentru românul de dreapta, este inacceptabil. E o asemenea devălmășie și lipsă de coerență în pozițiile românului de dreapta, încât oricum ai da-o nu e bine. Dacă salariile specialiștilor sunt mici, nu e bine pentru că aceștia pleacă. Dacă le cresc salariile, nu e bine pentru că e vorba despre salarii date de către stat, iar statul nu trebuie să dea salarii mari decât ca să-i țină pe oameni în țară, dar asta o spunem numai pentru că nu credem că statul poate da salarii mari, așa că nu riscăm nimic.

În general, afirmația că angajații

de la stat primesc salarii mai mici decât cei din mediul privat peste tot în lume este o prejudecată care se bazează pe tradiționalul urechism. Există nenumărate state ale lumii, ba chiar printre cele foarte capitaliste, în care salariul mediu din administrația publică este mai mare decât salariul mediu din mediul privat. Franța e un astfel de exemplu și nu e singurul.

Dar să spunem că ar fi România singurul loc din lume unde salariile de la stat ar fi mai mari decât cele din mediul privat. E rău, nu? De ce? Pentru că toți oamenii vor vrea să lucreze la stat? Wow, ce oportunitate! Înseamnă că locurile de la stat, fiind foarte căutate, pentru că sunt bine plătite, se vor ocupa în urma unor concursuri unde va exista o concurență reală. Dacă oamenii buni, bine pregătiți, vor vrea să câștige mai bine angajându-se la stat, atunci statul va avea angajați mai buni, mai performanți. Va rămâne mediul privat fără oameni pregătiți? De ce s-ar întâmpla asta? Nu trăim, oare, într-o economie de piață funcțională, concurențială? Dacă da, atunci patronul din mediul privat va mări salariul oamenilor lui buni, pentru a-i păstra. Cam asta este economia de piață, de dreapta. Dacă patronul nu-și permite să plătească un salariu mai bun, înseamnă că afacerea lui este, oricum, șchiopătândă, incapabilă să facă față concurenței.

Din când în când,

dacă are nevoie cu adevărat de oameni buni, capabili, de exemplu, să lucreze cu fondurile europene, fără a mai lăsa instituțiile statului să fie căpușate de firme de “consultanță” pentru fonduri europene, statul poate interveni ca un jucător viabil pe piața muncii. În capitalism, mediul privat n-are decât să reacționeze și să egaleze ofertele, cel puțin, pentru a satisface cererile oamenilor bine pregătiți. Se întâmplă, iată, ca statul, fără a aplica o politică intervenționiștă, ci pure principii ale economiei de piață, cum ar fi legea cererii și a ofertei, să ajute la creșterea nivelului de trai al angajaților din mediul privat.

Ba e chiar recomandat ca statul român să mai intervină din când în când pe piața muncii, să mai ridice miza. Pentru că fără o creștere a salariului minim, majoritatea angajatorilor români s-ar mulțumi să ofere cât mai puțini bani, țintind profituri cât mai mari. Păstrând salariile din administrația publică, din învățământ sau din sistemul medical la un nivel scăzut, statul n-ar face decât să permită și angajatorilor privați să țină costurile cu forța de muncă foarte jos, pentru că “nu există alternativă”.

Asta, în țara în care 59,4% din persoanele care au un loc de muncă se află în risc de sărăcie. Da, asta e realitatea: în România, conform Eurostat, 59,4% din salariați se află în risc de sărăcie. Atât de bine plătesc atât statul, cât și angajatorii privați. Dar măcar suntem primii din UE la acest indicativ. După noi, la distanță mare (doar 30% din angajați) sunt bulgarii, iar pe locul trei sunt portughezii.

(963 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Va dau un citat din Jules Verne: „Roman ne pere” (romanul nu piere). Ne vom obisnui rapid si cu noua situatie! Eu zic ca e mai bine sa fie bine platita munca de calitate in sistemul de stat. Vor fi cu siguranta angajati oameni mai putini dar mai eficienti.

  2. Daca s-ar face angajarile la stat intr-adevar pe bine, fara misculatii, nepotisme si mita, poate ar fi statul un jucator corect pe piata muncii si ar aduce plusvaloare. Dar in Romania suntem inca departe de acest deziderat. In acelasi timp, in mediul privat nevoia de specialisti nu este intotdeauna necesara..si chiar daca ar fi, majoritatea micilor intreprinzatori nu si-ar permite sa angajeze cu salarii mai mari decat cele pe care le practica. Din pacate micii intreprinzatori au ponderea cea mai mare in ceea ce priveste contributiile la stat..

  3. Stiu ca in perioada imediat urmatoare scaderii salariilor de catre boc, isarescu vorbea de randamentul scazut al angajatilor romani, privat sau bugetat, ca si justificare a salariilor mici.
    Adica, la noi, zicea isarescu, o unitate are multi angajati, ce muncesc putin din moment ce sunt platiti putin. Solutia era scaderea numarului de angajati si cresterea nivelului de munca pentru cei ramasi.
    Asta era o explicatie a salariilor mici. O tampenie.
    De fapt, daca-ti deschizi o firma intr-o zona cu multi someri, poti sa-i platesti si cu minimul minimului. Ca dai afara pe cine vrei fiind altii la coada, indiferent de productivitate si profit.
    Intr-o piata libera, europeana, omu pleaca in afara tarii, unde angajatorul nu-l minte cu productivitatea, iar in romania nu vor mai fi oameni pentru munca. Piata e libera, oameni putini, salarii mai mari pentru cei ramasi. Dar romanul patron nu vrea nici in ruptul capului sa creasca salariul pentru ca el castiga licitatia la stat cu pretul unei spagi la partid iar profitul exista daca platesc angajatii cu minim. Atat isarescu, cat si cei de dreapta, isi taie craca ee sub picioare.
    Ori maresti salariul, ori inchizi granitele.
    Ideea angajatorului roman e ca statul il obliga sa plateasca angajatii cu un salariu. La cati romani au ramas fara serviciu dupa privatizari. Acum, ei nu mai sunt in tara si nici nu vor mai veni, cei ramasi urmand sa negocieze un eventual contract de munca.
    Prin urmare, salariile marite in mediul privat trebuiau sa apara inevitabil. Faptul ca statul determina marirea si la privat, ajuta privatul.

  4. Esti tendentios. Sa le creasca, dar cu ce bani? Comparatia cu Franta nu e chiar ok. In stadiul nostru de dezvoltare avem nevoie de investitii mari in infrastructura. Si nu numai autostrazi. Curent electric, apa, etc.

    De unde vin banii pentru salariile marite la stat? Nu cumva de la privat? Si e ok sa vina de la privat, cat timp la stat ai activitati care nu produc bani, dar de-aici si pana la a avea salarii mai mari in activitatile care nu produc bani e o cale lunga.

    Privatul mareste si el cat poate. Nu cred ca este vreun angajat in privat care sa nu fi primit o marire, daca compania il considera important pentru ea. Nu intalnesti asta la stat, ba din contra: aparat supradimensionat, lipsa criteriilor de evaluare, vanatoare continua de sporuri, etc.

    Iar productivitatea angajatului roman, contrar a ceea ce crede Ion, chiar e mica. Invers proportionala cu carentele morale si de educatie. Incercati sa porniti o afacere si veti constata asta din prima luna. Iar sa crezi ca prin marirea salariilor o sa vina cei mai buni la stat, ba ca vor mai si avea succes in marea actuala de mediocritate de acolo, e naivitate.

    Riscul mare de saracie pe care il avem nu e consecinta salariilor mici, ci a economiei noastre necompetitive. O economie care are Asesoft si Tel Drum (chiar, de ce nu aveti si articole pe tema asta?), dar in care afacerile mici se zbat sa reziste. Cam ca si sistemul nostru de invatamant: doi – trei olimpici pe care ii sharuim pe facebook si in rest analfabeti functionali. Si acolo am marit notele, pentru ca e mai bine sa ai o nota mai mare decat una mai mica.

  5. S-a gandit vreunul din voi ca se pot cere banii nu de la absolvent, nici de la institutia/firma occidentala care il angajeaza, ci de la statul respectiv sub forma unei vote parte din impozitul platit de angajat. O parte din contributia pt pensii si sanatate, de exp, a angajatului roman occidental ar tb sa vina la bugetul tarii de bastina, unde are si parinti care l-au intretinut, si universitate unde a studiat. Astea se pot rezolva prin acorduri bilaterale, sau la nivelul birocratiei UE

  6. Fondurile pentru invatamant sunt obtinute de la toti, din taxe si impozite. Meritul pt ceea ce stiu este mai mult al tinerilor, profesorii predau, atat cat o fac, la fel pentru zece sau o suta de studenti. Exista desigur costuri, platite , cum am spus, prin contributia fiecaruia, insa altfel, din cauza lipsei locurilor de munca, ar fi nevoie ca statul sa plateasca tinerilor si profesorilor ajutor de somaj. Si unde sa fie tinerii angajati, la saormerie? Asa zisa lipsa de personal calificat este un pretext pt a ascunde lipsa de rezultate a programelor partidelor in domeniul economic.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.