Home / Media / Să se dea câte un kil de puritate, să ajungă la toți

Să se dea câte un kil de puritate, să ajungă la toți

Zoom

Suntem atât de ușor de dus de nas, încât probabil băieții care se ocupă, în laboratoarele Puterii, să ne abată atenția de la problemele importante o rup pe jocuri și pe porno toată ziua. Cred că, la reuniunile internaționale, securiștii noștri zic: cine, românii noștri? Nu, nu ne fac probleme, ne batem de muscă toată ziua, fac ei toată treaba pentru noi. Le mai aruncăm așa, câte-un subiect, când mai scoate câte unul capul din mulțime și se ocupă cetățenii imediat. Zdrențe îl fac.

Sigur, în apărarea noastră, putem spune că am fost păcăliți, mințiți, furați, chinuiți. Că țara ne-a vrut proști și că statul a făcut totul pentru asta, în ultimii 27 de ani. Ne-a ținut săraci și fără școală, ca să fim mână de lucru ieftină și să ștampilăm unde trebuie, la alegeri.

Cu toate astea, fudulia e la loc de cinste. Fiecare, când se judecă pe el, e perfect. Ceilalți? Niște nemernici. Toți!

Le cerem enorm persoanelor publice,

fețelor și semnăturilor publice… Fie că vorbim de politicieni, de analiști, de jurnaliști. Și e normal să fie așa, până la un punct. Un caz proaspăt este cel al Emiliei Șercan, jurnalista care a scos la lumină, alături de Sidonia Bogdan, rețeaua de doctori și doctorate a României, fabricile de doctorate bazate pe plagiat. Ei bine, pe un site a apărut acum că însăși Emilia Șercan ar fi plagiat în lucrarea de licență. Asta după ce, de curând, toată țara a vuit de povestea petrecută în platoul emisiunii Profesioniștii, când Emilia Șercan a plâns, iar pentru asta mulți i-au sărit în cap, că a fost angajată la Vântu. O altă prostie, această credință că îi aparții cumva patronului, când lucrezi undeva. Tu nu iei bani pentru că îți faci meseria, pentru că produci ceva, iei bani pentru că îți dă patronul. De milă. Și pentru asta, patronul te deține. Există curve care au mai multă demnitate decât mulți viermuși din presa românească.

Să presupunem că dezvăluirea asta cu plagiatul este adevărată și că Emilia Șercan a plagiat în lucrarea de licență. Care nu e o lucrare pe care-ți clădești o carieră, așa cum e doctoratul, dar să zicem. Ei bine, chiar înainte de a se dovedi asta – dacă a plagiat sau nu femeia –, o mare parte a societății reacționează astfel: ”Ai văzut, mă?… Ce naiba, frate, ea era plagiatoare și scria despre plagiatori. Pfai, ce nemernică!”

Ce fel de reacție e asta? Și drogurile ies prin urină și, după o vreme, un om e curat. El va rămâne însă pentru totdeauna, în mentalul colectiv, drept: “Aa, drogatul ăla!”. La fel un om care face o greșeală și merge la pușcărie. Își face pedeapsa, iese, dar e ca și mort. Pentru că, în ochii tuturor, el va fi ”pușcăriașul”.

Societatea noastră stă pe loc

tocmai din cauza acestui mod de a privi lucrurile. Și mă tot întreb de unde această intransigență morală, în spațiul nostru public? Pentru că avem de-a face cu o adevărată boală.

Revenind, toate plagiatele descoperite de Emilia Șercan rămân în picioare oricum. Ea a scos la lumină, împreună cu alții, mafia universitară a plagiatelor și a diplomelor de doctorat luate pe nașpa. Știam cu toții ce se întâmplă, dar nimeni n-a avut răbdarea, timpul și priceperea să aducă dovezi de nerefuzat. Au căzut oameni pe care toată lumea îi credea de neatins. Vă amintiți de Victor Ponta, de Gabriel Oprea, de marele Gabi Oprea, de brand-ul Gabi Oprea? De Pandele, de Negoiță și așa mai departe? Mă rog, la doamna Kövesi, Emilia Șercan a scris doar despre suspiciuni, omisiuni și greșeli. Probabil și asta i-a enervat foarte tare pe unii.

Tu al cui ești, puișor?

Aa, că ea a plagiat acum?… Da, jenant, e o mare greșeală, dacă așa este. Dar asta nu influențează cu nimic dezvăluirile Emiliei Șercan. Și de ce ne comportăm ca și cum oamenii nu s-ar putea schimba? Dacă iei de bun ce spun mulți, e cumva interzis să te schimbi. Ai greșit cândva, în viața ta? Apoi, asta ți-e scris în frunte, nu te poți schimba. De unde prostia asta? Doar dobitocii cred că nu au greșit și, pe cale de consecință, nici nu învață din greșeli. Și-apoi, oare suntem la fel de exigenți cu noi cum suntem cu ceilalți? Deloc.

Și mai avem o boală. Da, ne-am luat mai multe, să fie. Ăla? A, păi ăla e omul lui X. Sau: dar cine o fi în spatele acestei mișcări? Ce urmărește omul ăsta cu acest scandal? Ce urmărește Emilia Șercan cu dezvăluirile alea? Sau Tolontan? Sau alții? Nimeni nu lucrează de capul lui, așa, nimeni nu poate fi liber în țara asta, nimeni nu poate fi propriul lui stăpân.

Cine, mă, Pătraru? A, păi, Pătraru e omul lui Ghiță, nu știați? Ce naiba, a avut emisiune la RTV, nu e clar? L-a cumpărat pe viață. Dar nu e omul lui Teszari acum? Că, uite, ăsta îi dă bani. Nu, nu, lasă că știm noi. Mă rog, nu e vorba despre mine aici, doar dădeam exemple de câteva boli – unele date de lipsa de educație, altele întreținute cu măiestrie din laboratoarele unor instituții de forță ale statului – care ne macină normalitatea publică în numele unor idealuri de puritate absurde de la un punct încolo.

Că și așa controlezi un popor, mai ales unul care și-a pierdut cu totul reperele. Îi întorci pe oameni unii împotriva altora și îi lași să se acuze. Ocupați să arunce cu rahat unii în alții, nu vor vedea când le furi țara de sub ei.

(78 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Bun, atunci inseamna ca si Oprea o fi gresit in viata si merita sa il creditam cu untentia de indreptare, nu?

  2. a gresit ca s-a nascut viu, nu ca cei 55 de copii morti in maternitatile in Bu, din lipsa de echipamente, medicamente, doar in 2016 tufeo-ar pe ma-sa!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.