În timp ce urmaşii secerii şi ciocanului se ceartă pe motiv de care să stea pe locul din față în maşina guvernării, care oricum merge singură spre noi culmi ale abisului bunăstării, o instituție a statului s-a pus pe organizat un fel de census. Şi e una dintre acele instituții cum numai în democrațiile născute din comunism mai găseşti, precum instituția privatizării, instituția revoluționarului ori instituția retrocedării. Aceasta din urmă, ANRP, căci despre ea e vorba, a decis să angajeze niște consultanți, pentru a afla cum au decurs restituirile în perioada 2006-2011. Şi, pentru că n-au fost consultați în prealabil de nişte profesori de exprimare, au numit proiectul „Consultanță în domeniul evaluării în vederea verificării sub aspectul respectării standardelor internaționale de Evaluare a rapoartelor de evaluare care au stat la baza deciziilor emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în perioada 2006-2011”. Pentru toată tărăşenia asta au fost puşi la bătaie, în cadrul unei licitații publice, aproape 200.000 de euro. Bani care au ajuns, în totalitate, la SC East Bridge SRL, care nu doar că a fost sigurul ofertant pentru cele nouă loturi scoase la licitație, dar le-a şi cîştigat pe toate. Normal. Ce sens are însă toată această acțiune, mai departe de nevoia de a cheltui nişte bani în cadrul unui contract ce miroase rău a dedicație? Păi, probabil pentru a certifica procesul corect al retrocedărilor care încă n-au ajuns pe mesele procurorilor. Altfel, dacă oamenii din ANRP ar fi vrut să ştie ce s-a şmenuit, ar fi putut să citească presa vremii, să întrebe la DNA ce dosare sînt în lucru, să întrebe în cercul de prieteni ai unor persoane precum Ingrid Zaarour (via Tăriceanu), Crinuța Dumitrean (via Ioan Oltean) ori Ancuța Opre (via Mircea Geoana). Asta ca să nu mai vorbim de adjuncți ori de tătucii lor politici. Sau ar fi putut să facă o anchetă, dacă anchetă voiau, asupra retrocedărilor făcute în regim prioritar, prin comisia medicală, unde intermediarii primeau rapid undă verde, pe motiv ca titularii sufereau de diverse boli, iar samsarii drepturilor litigioase nu mai aveau timp să aştepte. Dar, deh, probabil că altceva se vrea. Probabil că o să aflăm că, în afară de ce ştim deja despre şmenurile de acolo, ba chiar şi parte din ce ştim, e de o corectitudine exemplară. Şi, de ce nu, poate aflăm că am „dat înapoi” mai mult decît au luat comuniştii, ba chiar că ar mai fi de „dat înapoi” pentru încă vreo două generații de urmaşi ai celor care au luat în ’45.
Să ştim şi noi cît s-a furat, dar mai ales cît ar mai fi
Zoom Să ştim şi noi cît s-a furat, dar mai ales cît ar mai fi